Redacția StartupCafe.ro
”Beneficiul uriaș al sprijinului financiar al UE este faptul ca "forțează" toate statele să țină pasul, să investească în tehnologie nouă, în cercetare și dezvoltare, obiectivul final fiind reducerea discrepanțelor între regiuni”.
Așa ar putea fi explicat, pe scurt, impactul fondurilor europene, al politicii de coeziune, în state precum Romania, în viziunea unui fost oficial guvernamental care a gestionat fonduri structurale.
Într-un interviu pentru proiectul EuroIMPACT, Cătălin Surdeanu, face un scurt inventar al modului în care Romania a gestionat, până acum, banii europeni.
Cătălin Surdeanu: Dacă am face o analiză atentă începând cu 2007, anul în care România a devenit stat membru al Uniunii Europene, dar chiar și anterior lui 2007, în perioada în care țara noastră a beneficiat de fonduri de pre-aderare, am observa că sumele mari investite în proiectele majore provin de la Uniune.
Totodată, dincolo de valoarea investițiilor, România a fost "obligată" să identifice niște priorități, să întocmească strategii pe baza cărora s-au acordat banii europeni. Nu spun că Guvernul nu are strategii, dar cele solicitate la nivelul Comisiei Europene a trebuit să se plieze pe prioritățile de dezvoltare ale întregii Uniuni, ceea ce ne-a determinat să ținem pasul cu celelalte state, să jucam după aceleași reguli.
Poate că, daca am fi mers doar în ritmul nostru balcanic, nu am fi ajuns unde suntem azi. Prin urmare, cred că diferența s-a făcut la nivel de selectare a domeniilor, a priorităților de investiții.
Cătălin Surdeanu: Beneficiul uriaș al sprijinului financiar al UE este faptul ca "forțează" toate statele să țină pasul, să investească în tehnologie nouă, în cercetare și dezvoltare, obiectivul final fiind reducerea discrepanțelor între regiuni, așa cum afirmă chiar principiile politicilor europene de dezvoltare. Dincolo de volumul investițiilor finanțate de Comisia Europeană, orientarea programelor pe baza unor strategii cu indicatori măsurabili, mecanisme de finanțare și proiecte prioritare, impune o rigoare la nivelul proiecțiilor și construcției bugetare. O strategie națională ce urmează a fi atinsă prin finanțarea unor proiecte specifice fie din bugetul de stat, fie din programele operaționale, oferă o coerență în abordarea sectorială.
Cătălin Surdeanu: Dacă ne uităm la perioadele anterioare de programare, vedem că statele membre cu vechime au atins grade de absorbție uimitoare. Acest lucru nu se mai întâmplă nici măcar pentru ele din 2007 până în prezent. Pentru că și Comisia Europeană a înăsprit și complicat regulile de acordare a finanțării, controlul modului de utilizare a fondurilor.
Evident că, având de gestionat mai multe state, cu grade diferite de dezvoltare, cu legislatie armonizată sau în curs de armonizare cu cea europeană, finanțatorul a devenit mai vigilent, pentru a preîntâmpina toate dificultățile și pentru a evita utilizarea banilor europeni în alte scopuri decât cele pentru care au fost gândite politicile de dezvoltare.
Totodată, și noi, românii, am reușit să complicăm mult modul de accesare a fondurilor, din dorința noastră de a fi "mai catolici decât Papa". Organismele de control pentru fondurile europene în Romania au fost extrem de rigide în privința procedurilor elaborate de Autoritățile de Management, de multe ori au emis decizii care au fost invalidate de instanțele de judecată, ceea ce a dus la pierderea unor sume importante de către beneficiari și de către statul român.
Cătălin Surdeanu: Cred că o aplecare mai atentă a celor care au scris programele operaționale către nevoile reale ale pieței și o îmbinare mai eficientă a cerințelor europene cu ceea ce avem noi nevoie, ca stat, ar fi fost benefică atât pentru Guvern, cât și pentru beneficiari.
Este adevărat că toate ghidurile solicitantului se supun consultării publice, că Guvernul organizează permanent întâlniri cu mediul de afaceri și cu diferite structuri parteneriale, dar, de foarte multe ori, propunerile părților consultate nu sunt luate în considerare, ceea ce creează o frustare la nivelul mediului de afaceri și, totodată, dificultăți în accesarea fondurilor europene.
Cam așa arată tabloul din faza de pregătire a documentelor de finanțare.
Cătălin Surdeanu: Din „partea cealalaltă a baricadei”, cea a beneficiarului, m-am implicat foarte mult, prin structurile de afaceri la care suntem membri, pentru a veni în sprijinul autorităților de management, pentru a semnala aspectele care împiedică accesarea fondurilor. Intenția noastră este ca CDR să creeze o platformă de dialog cu mediul guvernamental, capabilă să identifice soluții efective la problemele semnalate.
Concret, dialogul nostru cu factorii de decizie a fost în mare parte constructiv, intensificându-se în ultimul timp, avand un caracter de regularitate, fiind în măsură să urmărim măsurile adoptate în cadrul întâlnirilor recente.
Avem și exemple în care sugestiile noastre au fost ascultate și documentele au fost îmbunătățite. Spre exemplu, în cazul liniei de finanțare 3.8 din programul dedicat capitalului uman (POCU, n.r.) am reușit să obținem modificarea unor criterii de eligibilitate/cerințele administrative, mai exact condiția de natură tehnică privind punctul de lucru al firmei, care împiedica numeroase companii să acceseze fondurile.
Cătălin Surdeanu: Deși autoritățile vorbesc de ani buni despre simplificare în domeniul accesării fondurilor europene, în realitate, lucrurile sunt mult mai complicate acum decât în perioada anterioară de programare. La momentul scrierii programelor operaționale, a ghidurilor solicitantului pentru perioada 2014-2020, s-a "reușit" complicarea și birocratizarea și mai mare a ceea ce s-a făcut până în 2013, iar gradul de absorbție din prezent este consecința acestui fapt.
Trebuie salutate eforturile de simplificare pe care mediul guvernamental le depune, însă mi-e teamă că este tardiv, beneficiarii deja au fost demotivați, proiectele sunt întârziate iar rambursările sunt nesemnificative ca valoare.
Impresia mea este că, la nivel general, România a fost foarte concentrată pe îndeplinirea condiționalităților ex-ante, întocmind strategiile sectoriale și nu s-a mai aplecat asupra pregătirii din timp a proiectelor pe care intenționa să le depuna în perioada 2014-2020.
Vă dau un exemplu, știam încă de la momentul programării că vom finanța 3 spitale regionale. De ce oare nu a fost demarată revizuirea studiilor de fezabilitate și intocmirea cererii de finantare la acel moment. Faptul că România nu a avut proiecte mari deja pregătite înainte să înceapă perioada de programare, ca s-a întârziat foarte mult cu lansarea apelurilor de proiecte a avut un impact covârșitor asupra stadiului puțin avansat în care suntem azi.
Pe de altă parte, am sesizat că se aruncă mult vina pe autoritățile de management, fiind acuzate că au lansat apelurile de proiecte cu întârziere, însă puțină lume cunoaște că ministerele de linie sunt cele ce trebuiau să întocmească strategii sectoriale și analizele solicitate de serviciile Comisiei Europene - iar acestea nu au facute.
Autoritățile de management sunt finanțatori, ele neputându-se substitui ministerelor de linie care gestionează domeniile respective. Ele lucrează cu materialul clientului. Dacă strategiile cuprind indicatori greu realizabili, va fi aproape imposibil autorității de management să finanțeze proiecte și să îndeplinească indicatorii de program.
Cătălin Surdeanu: Deși până acum am menționat multe neajunsuri, dificultăți, totuși este indiscutabil că, din perspectiva de ansamblu, România se modernizează, suntem la un nivel la care poate nu ne-am fi imaginat în 1989. Dacă am fi beneficiat de fondurile și de politicile europene cu ceva mai mult timp înainte, cred că am fi fost la un nivel și mai bun acum (mai mulți km. de autostradă, un număr mai mare de IMM-uri competitive, capacitate administrativă ridicată a instituțiilor publice și resursa umana specializată).
1) Regulile de accesare a programelor naționale, aliniate cu cele pentru fonduri UE
Cătălin Surdeanu: În primul rând, statul roman ar trebui să renunțe la a face concurență fondurilor europene cu programe guvernamentale, care oferă autorităților locale o alternativă mai facilă de a primi fonduri și, totodată, le demotivează sa mai acceseze această sursă de finanțare.
Atât timp cât politicile UE o permit, tot ce se poate finanța prin programele europene ar trebui valorificat la maximum, iar suprapunerile să fie eliminate complet. Prin urmare, complementaritatea și adiționalitatea programelor ar trebui pusă în aplicare.
Ar fi de mare ajutor dacă regulile de accesare a programelor naționale ar fi aliniate cu cele aferente programelor pe fonduri UE. Autoritățile de management ar putea ușor să finanțeze proiecte ce au fost depuse pe bugetul de stat, fără riscurile unor corecții financiare aplicate de Comisia Europeană.
2) Mai puține domenii prioritare selectate pentru investiții
În al doilea rând, dacă am învăța din experiența anterioară (ceea ce nimeni nu face, din păcate), ar trebui să identificăm clar prioritățile cheie pentru țara noastră, să ne concentrăm pe ele. O paletă foarte mare de priorități de investiții nu duce decât la fragmentarea programelor operaționale, la complicarea procedurilor și, implicit, la scăderea gradului de accesare.
3) Pentru 2021-2027, proiectele să fie pregătite din timp
În al treilea rând, pregătirea noilor strategii pe care se vor baza liniile de finanțare pentru perioada cadrul 2021-2027 ar trebui să se deruleze în paralel cu pregătirea proiectelor, astfel încât imediat după lansarea apelurilor, proiectele sa fie depuse, comprimându-se niște etape.
4) Condiții mai stabile și mai eficiente pentru funcționarii din autoritățile de management
Instabilitatea politică a avut repercusiuni la nivelul organismelor care gestionează fondurile europene. Schimbarea șefilor autorităților de management a determinat o incoerență a măsurilor adoptate, o inconsecvență a măsurilor propuse. Mulți oameni au părăsit sistemul din aceste motive.
Răspunderea personalului de la conducerea autorităților de management este imensă, ei având povara managenentului sănătos al gestionării fondurilor europene. Haideți, totuși, să le asigurăm niște instrumente de natură a-i sprijini.
De ce oare nu este posibilă o asigurare profesională pentru șefii autorităților de management, astfel încât să le ofere confortul ca, în anumite situații, să nu fie nevoiți să acopere singuri un posibil prejudiciu. Un program operațional finanteaza un număr de cel puțin zece domenii. Este imposibil ca personalul să cunoască în detalii tehnice toate aceste domenii, iar anumite erori sunt inevitabile. Până și regulile CE permit o anumită rată de eroare.
Pe lângă protecția personalului din autoritățile de management, ar fi eficient un sistem de bonusare a performanțelor, eventual în funcție de rata de contractare sau de absorbție.
Nota redacției
Cătălin Surdeanu a lucrat 13 ani în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, din care în perioada 2012-2014 cu funcția de șef al Autorității de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013.
Este Senior project director Eastern Europe la General Electric Healthcare și conduce Grupul de lucru pentru fonduri europene din cadrul Coaliției pentru Dezvoltarea României, în calitate de reprezentant al AMCHAM.