Smile Media
Loredana Chițu - Head of Capital Markets - Dentons și Cristina Daianu - Head of Venture Technology Group - Dentons
Printre multele urmări ale crizei financiare globale din 2007-2008, nevoia de reglementare la nivel internațional a produselor financiare și a participanților la piața acestora a dus, in 2011, la emiterea Directivei 2011/61/UE° privind administratorii fondurilor de investiții alternative (AFIA), așa-numita “AIMFD” sau Directiva AFIA) având ca scop primordial protecția investitorilor si transparentizarea procesului de administrare a fondurilor de investiții.
Odată cu implementarea în România în 2015 a Directivei AFIA, a devenit totodată evidentă necesitatea lărgirii cadrului legislativ pentru a reglementa înseși fondurile de investiții alternative (FIA).
Astfel, prin legea 243/2019 (în vigoare din 24 ianuarie 2020) urmată de legislația secundară emisă de ASF (regulamentul 7/2020, actualmente propus spre modificare), a fost reglementat în România regimul fondurilor de investiții alternative, România dispunând acum de un cadru legal complet care permite autorizarea atât a FIA și ale AFIA. Acest lucru pune cu adevarat Romania pe harta fondurilor si a investitorilor.
Despre ce structuri este vorba?
Fonduri de investiții alternative (“FIA”)
Fondurile de investiții sunt în general produse de investiții create pentru scopul unic de a colecta capital de la investitori și a-l investi într-un portofoliu de instrumente financiare. Actualmente toate fondurile de investiții cad sub una dintre cele doua mari umbrele: una a Directivei UCITS privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (dintre care cele mai cunoscute entități sunt fondurile de pensii) și cea a de-a doua a Directivei AIFMD.
FIA sunt, mai simplu, toate fondurile de investiții ce NU cad sub incidența directivei UCITS, ele incluzând entități precum hedge funds, private equity funds, real estate funds, etc. Spre deosebire de fondurile reglementate de UCITS, FIA targetează în mod tradițional investitori mai sofisticați și nu publicul larg.
Există excepție de la reglementare? Cum stabilim dacă un fond este un FIA sau un administrator este un AFIA?
FIA este definit destul de larg și pe alocuri vag ca o structură care atrage capital de la un număr de investitori, în vederea investirii acestui capital în conformitate cu documentele de constituire și a unei anumite politici de investiții.
Trebuie spus că Directiva AFIA a adus o adevărată furtună de reglementare la nivel european, majoritatea fondurilor existente și care nu cad sub incidența UCITS fiind brusc puse în fața necesității de a-și autoriza administratorul. Dată fiind gama foarte largă de tipuri de FIA ce au fost prinse în această furtună, autoritatea europeană în domeniu, ESMA, a emis un ghid pentru a asigura aplicarea comună, uniformă și consecventă a conceptelor care compun definiția FIA. Liniile trase de lege sunt fine și este nevoie de consultanță în acest sens de la caz la caz.
Autorizarea unui FIA
FIA trebuie autorizat de către ASF după ce în prealabil a fost autorizat AFIA. Odată acest pas îndeplinit, în vederea obținerii autorizării FIA, trebuie depus un set de documente, incluzând, pe lângă documentele pentru autorizarea AFIA, documentele constitutive ale FIA, contractul cu depozitarul, etc. Termenul de autorizare a FIA de către ASF este de maxim 60 de zile (3- 6 luni, pentru FIA societate comercială, administrat de AFIA), însă orice cerere suplimentară de documente întrerupe acest termen, în practică termenul putând oscila între 6 și 9 luni.
AFIA
În ceea ce privește AFIA, aceștia administrează și/sau distribuie în Romania titluri de participare ale FIA. AFIA pot fi fie autorizate, fie doar înregistrate la ASF, în funcție de anumite criterii, explicate mai jos.
Principalele activități pe care AFIA le desfășoară sunt administrarea portofoliului și a riscurilor. Există și alte activități secundare pe care le poate desfășura (gen administrarea entităților, servicii contabile etc), dar nu se pot implica în alte tipuri de activități.
Ce urmeaza?
Se pare că nu sunt încă multe cazuri în care noua legislație să fi fost testată în România înspre înființare a unor FIA și AFIA locale, dar interesul pe piață crește constant. Astfel, dacă jurisdicțiile tradiționale de fonduri rămân Olanda, Luxemburg, Belgia, o jurisdicție nouă, precum România, poate prezenta interes în special din punct de vedere al costurilor mai reduse de înființare, dar și de menținere a acestor entități, totul într-un posibil regim fiscal nu foarte greoi, în funcție de tipul de fond și de investitorii targetați.