[P] România – pe harta autorizării fondurilor de investiții

Loredana Chițu - Head of Capital Markets - Dentons și Cristina Daianu - Head of Venture Technology Group - Dentons

Printre multele urmări ale crizei financiare globale din 2007-2008, nevoia de reglementare la nivel internațional a produselor financiare și a participanților la piața acestora a dus, in 2011, la emiterea Directivei 2011/61/UE° privind administratorii fondurilor de investiții alternative (AFIA), așa-numita “AIMFD” sau Directiva AFIA) având ca scop primordial protecția investitorilor si transparentizarea procesului de administrare a fondurilor de investiții.

Odată cu implementarea în România în 2015 a Directivei AFIA, a devenit totodată evidentă necesitatea lărgirii cadrului legislativ pentru a reglementa înseși fondurile de investiții alternative (FIA).

Astfel, prin legea 243/2019 (în vigoare din 24 ianuarie 2020) urmată de legislația secundară emisă de ASF (regulamentul 7/2020, actualmente propus spre modificare), a fost reglementat în România regimul fondurilor de investiții alternative, România dispunând acum de un cadru legal complet care permite autorizarea atât a FIA și ale AFIA. Acest lucru pune cu adevarat Romania pe harta fondurilor si a investitorilor.

Despre ce structuri este vorba?

Fonduri de investiții alternative (“FIA”)

Fondurile de investiții sunt în general produse de investiții create pentru scopul unic de a colecta capital de la investitori și a-l investi într-un portofoliu de instrumente financiare. Actualmente toate fondurile de investiții cad sub una dintre cele doua mari umbrele: una a Directivei UCITS privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (dintre care cele mai cunoscute entități sunt fondurile de pensii) și cea a de-a doua a Directivei AIFMD.

FIA sunt, mai simplu, toate fondurile de investiții ce NU cad sub incidența directivei UCITS, ele incluzând entități precum hedge funds, private equity funds, real estate funds, etc. Spre deosebire de fondurile reglementate de  UCITS, FIA targetează în mod tradițional investitori mai sofisticați și nu publicul larg.

Există excepție de la reglementare? Cum stabilim dacă un fond este un FIA sau un administrator este un AFIA?

FIA este definit destul de larg și pe alocuri vag ca o structură care atrage capital de la un număr de investitori, în vederea investirii acestui capital în conformitate cu documentele de constituire și a unei anumite politici de investiții.

Trebuie spus că Directiva AFIA a adus o adevărată furtună de reglementare la nivel european, majoritatea fondurilor existente și care nu cad sub incidența UCITS fiind brusc puse în fața necesității de a-și autoriza administratorul. Dată fiind gama foarte largă de tipuri de FIA ce au fost prinse în această furtună, autoritatea europeană în domeniu, ESMA, a emis un ghid pentru a asigura aplicarea comună, uniformă și consecventă a conceptelor care compun definiția FIA. Liniile trase de lege sunt fine și este nevoie de consultanță în acest sens de la caz la caz.

Autorizarea unui FIA

FIA trebuie autorizat de către ASF după ce în prealabil a fost autorizat AFIA. Odată acest pas îndeplinit, în vederea obținerii autorizării FIA, trebuie depus un set de documente, incluzând, pe lângă documentele pentru autorizarea AFIA, documentele constitutive ale FIA, contractul cu depozitarul, etc. Termenul de autorizare a FIA de către ASF este de maxim 60 de zile (3- 6 luni, pentru FIA societate comercială, administrat de AFIA), însă orice cerere suplimentară de documente întrerupe acest termen, în practică termenul putând oscila între 6 și 9 luni.

• FIA pot fi înființate fie pe baza pur contractuală (“FIAC”), în temeiul Codului Civil (structuri fără personalitate juridică), fie ca societăți pe acțiuni, în baza Legii societăților comerciale 31/1990) (”FIAS”).
• FIA pot fi de tip deschis sau închis - cele de tip deschis fiind acele ale căror acțiuni sau unități sunt, răscumpărate sau rambursate la cererea oricăruia dintre acționari sau deținători de unități ai fondului înainte de începerea fazei de lichidare sau de închidere a activității, din activele FIA și în conformitate cu procedurile stabilite în regulile sau în actul constitutiv, în prospectul sau în documentele de ofertă ale acestuia.
• De asemenea, FIA se pot adresa investitorilor profesionali (“FIAIP”) sau investitorilor din retail (“FIAIR”), cu precizarea ca regulile dedicate FIAIR sunt mai stricte, în sensul că acestea nu pot investi decât în anumite clase de active, cu respectarea anumitor limite în ceea ce privește expunerea pe tipuri de active etc. Ca și principiu, FIAIR pot investi în active netranzacționate doar în situații excepționale (și acelea, fiind active cu grad mai redus de risc, de genul activelor imobiliare). Investitorii retail pot fi considerați la cerere investitori profesionali, chiar dacă nu se califică conform criteriilor legale.  FIAP pot investi într-o plajă mai mare de active, ele fiind de diverse tipuri - FIA cu capital privat, FIA speculative, FIA specializate în investiții în bunuri și mărfuri, FIA specializate în investiții imobiliare, FIA cu capital de risc, FIA de antreprenoriat social, FIA în care pot investi și investitorii de retail – fiecare cu anumite reguli particulare.
• FIA pot fi administrate de un AFIA extern sau autoadministrate.

AFIA

În ceea ce privește AFIA, aceștia administrează și/sau distribuie în Romania titluri de participare ale FIA. AFIA pot fi fie autorizate, fie doar înregistrate la ASF, în funcție de anumite criterii, explicate mai jos.

• Înregistrarea, spre deosebire de autorizare, presupune mai putini pași, o procedură de conduită simplificată, dar nu va permite desfășurarea de investiții cross-border. De asemenea, AFIA înregistrate nu se pot adresa clienților din retail- prin urmare daca se vizează acest tip de investitori, autorizarea este obligatorie. Înregistrarea este posibilă pentru (a) AFIA care administrează portofolii ale căror active nu depășesc 100 milioane Euro (pentru cele care utilizează efectul de levier), respectiv 500 milioane Euro (pentru cele care nu utilizează efectul de levier), iar drepturile de răscumpărare nu pot fi exercitate într-o perioadă de 5 ani de la data investiției inițiale în fiecare FIA si (b) AFIA stabilite în România care administrează unul sau mai multe FIA ai căror singuri investitori sunt înșiși AFIA, societăți-mamă sau sucursale ale acestora și cu condiția ca niciunul dintre acești investitori să nu fie el însuși un FIA.  Când aceste condiții nu mai sunt întrunite, AFIA în cauză trebuie să solicite autorizarea în termen de 30 zile calendaristice.
• AFIA autorizate (spre deosebire de cele înregistrate) pot marketa unitățile din fondurile pe care le administrează în afara granițelor, însemnând că se pot pașaporta. Se pot adresa și clienților de retail. În plus există multe reguli prudențiale suplimentare față de AFIA înregistrate. În vederea autorizării, AFIA trebuie să pună la dispoziția ASF un set de informații (cum ar fi, identitatea acționarilor, programul de activitate, informații privind politicile si practicile de remunerare, actele constitutive ale fiecărui FIA pe care îl va administra etc). În termen de 3 luni de la depunerea completă a documentelor, ASF informează dacă AFIA a fost autorizat sau nu (cu o prelungire posibilă de maxim 3 luni).

Principalele activități pe care AFIA le desfășoară sunt administrarea portofoliului și a riscurilor. Există și alte activități secundare pe care le poate desfășura (gen administrarea entităților, servicii contabile etc), dar nu se pot implica în alte tipuri de activități.

Ce urmeaza?

Se pare că nu sunt încă multe cazuri în care noua legislație să fi fost testată în România înspre înființare a unor FIA și AFIA locale, dar interesul pe piață crește constant. Astfel, dacă jurisdicțiile tradiționale de fonduri rămân Olanda, Luxemburg, Belgia, o jurisdicție nouă, precum România, poate prezenta interes în special din punct de vedere al costurilor mai reduse de înființare, dar și de menținere a acestor entități, totul într-un posibil regim fiscal nu foarte greoi, în funcție de tipul de fond și de investitorii targetați.