La 26 de ani, acest antreprenor român a obținut 10 milioane EUR de la investitori. „Tu ești doar unul dintre cei 90% cu prezentări proaste. Care-i problema? Nicio problemă!” - Interviu cu Eric Oancea, fondator Root Global

Până la 24 de ani, Eric Oancea a văzut toată lumea: a plecat cu părinții în Serbia, când avea 4 ani, a învățat în Coreea de Sud, a făcut facultatea în Elveția, a muncit în Singapore și în Germania, a trăit în Franța și în Rusia. Acum, la 26 de ani, are un startup de tehnologie și încă din primii doi ani a convins fondurile de investiții să-i dea finanțări de capital de risc de peste 10 milioane de euro. Într-un interviu acordat StartupCafe, antreprenorul român a oferit câteva sfaturi simple românilor aflați la început de drum în business și tinerilor care pleacă acum în străinătate, după oportunități. 

Root Global este un startup de tehnologie prin care firmele din sectorul alimentar își calculează amprenta de carbon. Eric Oancea, cofondator al companiei din Berlin, are convingerea că va stabili standardul în domeniul măsurării emisiilor de carbon din industria alimentară și agricultură. Și asta pentru că deja marii procestori de alimente sunt atenți la emisiile lor de carbon și la emisiile de carbon ale fermelor de la care cumpără materie primă, iar în final consumatorul va plăti în plus pentru CO2, la supermarket sau la McDonald's. 

„Avem o piață de tipul câștigătorul ia totul” - spune el, într-un interviu pentru StartupCafe. 

Pe Eric Oancea l-am întâlnit recent, la București, unde venise la conferința How to Web, dar și în vizită la bunicii săi, care stau în Capitală. 

Cu o experiență de „doi ani și-un pic” ca fondator de startup tech și cu 10,5 milioane de euro, capital strâns de la investitori, Eric a împărtășit din cunoștinețele lui practice comunității antreprenoriale StartupCafe.ro:

StartupCafe.ro: Tu ce cetățenie ai, Eric, de unde ești, ce vârstă ai? 

Eric Oancea: Română, doar cetățenia română. Am trăit în Germania doar 5 ani, adică aș putea să aplic acum pentru pașaport, dar nu am avut timp. Am 26 de ani, m-am născut în București, ambii părinți sunt din București. 

Părinții mei au plecat în străinătate când eu aveam 4 ani. Am plecat la Belgrad, apoi la Moscova, la Paris, la Seul. Eu am terminat școala în Coreea de Sud și apoi m-am mutat în Elveția pentru studii. Am făcut Facultatea de Economie la St. Gallen, am fost la un business school de unde toată lumea merge apoi în consultanță, în investment banking. Cred că cel mai cool lucru pe care îl înveți acolo este să faci multe stagii de internship, iar eu am încercat de toate: în consultanță, în finanțe, în investiții de venture capital. 

În 2019 m-am mutat în Singapore, am ajutat Antler (firmă de investiții de capital de risc și accelerator de startup-uri - n.r.) să obțină fonduri, e un fel de incubator de stratup-uri. Acolo am făcut prima lor cohortă de antreprenori, iar între timp Antler este în 34 de țări, au investit în sute de startup-uri. La Antler eu am fost primul angajat al companiilor pe care le-a ajutat. Interesant este că eu nu știam mare lucru despre startup-uri și vezi acolo în primele zile, primele săptămâni, primele luni, de ce ai nevoie să ai succes și ce înseamnă să clădești o companie de la zero. Iar asta a fost fascinant, într-adevăr. Cât am fost acolo, am lucrat foarte îndeaproape cu vreo 10 echipe, să găsim o soluție pentru a rezolva o problemă și după asta creezi primele MVP-uri (minimum viable products - produse minim viabile n.r.), prototipuri, recrutezi primii angajați, atragi primele finanțări, iar acest proces a fost fascinant pentru mine. 

În urmă cu 5 ani, am plecat în Germania, am lucrat jumătate de an în venture capital, să înțeleg cum funcționează investițiile în startup-uri, la ce se uită investitorii, care sunt dimensiunile și criteriile cele mai importante. 

După aceea m-am dus spre company building (construirea de companii - n.r.), am lucrat la o companie care se cheamă BCG Ventures, care e un corporate venture builder, deci am construit companii. Este o subsidiară a Boston Consulting Group. Și acolo am avut toate companiile astea mari cu care lucrează BCG: Volkswagen, Lufthansa, Bayer. Și noi am construit startup-uri care erau susținute de corporații. Corporațiile aveau în acele startup-uri un pachet de acțiuni, iar noi construiam startup-uri care ajungeau la 1 milion de dolari ca venit anual, de exemplu. Și erau vreo 25 de oameni pe venture și apoi ne găseam înlocuitori în piață și startup-ul continua mai departe, iar noi ne duceam și construiam următorul startup. Era un fel de mașină de startup-uri.

Când construiești o companie, nu ideea sau problema pe care o rezolvi e neapărat cea mai importantă, ci mai ales cu cine fondezi 

StartupCafe.ro: Cu ce se ocupau părinții tăi, cum ați ajuns să călătoriți atât de mult? 

Eric Oancea: Ei au avut cariere în corporații. Tatăl meu a lucrat în marketing, mai întâi în FMCG-uri (bunuri de larg consum - n.r.) și apoi pe partea de publicitate, agenții de marketing, advertising. Mama a fost head hunter (recrutor n.r.) și a beneficiat de mai multă flexibilitate, a putut să lucreze de oriunde. 

StartupCafe.ro: Deci părinții lucrau în companii multinaționale, care îi trimiteau în diferite piețe în care activau corporațiile acelea, unde aveau ele nevoie? 

Eric Oancea: Corect. Și îi trimiteau 2 ani acolo, 2 ani dincolo... 

StartupCafe.ro: Și cum te-ai adaptat la fiecare cultură, la fiecare țară, din Serbia în Coreea de Sud? 

Eric Oancea: Eu altceva nu știu, deci nu pot să fac o comparație, cum ar fi să stau 18 ani într-un oraș. Pentru mine a fost genial! Fiecare 2-3 ani locuiești altundeva, deci cunoști alți prieteni, alte culturi, călătorești foarte mult, vezi toate locurile. Dacă am trăit în Coreea de Sud, am văzut toată Asia, deci a fost super pentru mine și cred că asta m-a învățat să îmi fie mult mai ușor să mă mut dintr-un loc în altul și să mă adaptez. Și nici după aceea nu m-am oprit, așa că a devenit parte din ADN-ul meu. 

StartupCafe.ro: Pot să observ că vorbești bine limba română, un anumit accent de București, chiar dacă uneori mai schimbi cu engleza. Cum ai reușit să păstrezi limba română? 

Eric Oancea: Încă vorbim acasă în română. Noi am fost tot timpul în școli germane și m-am identificat cu Germania, dar tot timpul am vorbit româna acasă sau un fel de română și germană acasă. După aia am vorbit engleza, pentru că toți prietenii erau internaționali, deci vorbeau engleza ca limbă comună. După aceea, depinde în ce țări am locuit, am mai învățat și limba locală, am învățat și franceza. Coreeană nu am învățat, e diferită. Dar tot timpul am vorbit româna acasă și nu am pierdut-o total. Câteodată e puțin mai greu să vorbesc românește, mai ales în context de business. 

StartupCafe.ro: Părinții tăi unde sunt acum? 

Eric Oancea: Părinții sunt la Munchen. Eu am plecat de acasă la 17 ani și m-am dus la universitate, dar știi cum este, mai mergi acasă, mamei îi e dor tot timpul. Bunicii sunt aici, în București, mă duc acum să-i văd. Bunicii din partea mamei stau în București, iar cei din partea lui tata stau vara în Snagov și iarna în București. 

StartupCafe.ro: Cum te-ai întâlnit cu cofondatorul tău și cum ați creat Root Global? 

Eric Oancea: Cofondatorul meu, Maurice (Maurice Hensl - cofondator Root Global n.r.), este un prieten foarte bun. El este german, este din Frankfurt. Amândoi am lucrat la Berlin și ne-am cunoscut printr-un coleg și bun prieten de la fondul de venture capital la care el lucrat, este prietenul lui cel mai bun și ne-a pus în legătură, iar după aceea ne-am înțeles super bine. Noi, cam un an și jumătate - doi ani, ne-am plictisit puțin de job și de tot ce făceam și ne-am întâlnit în fiecare sâmbătă, de la ora 10 la 18 să vorbim despre cum este să construim o companie. Și am făcut un fel de playbook al nostru, vorbeam mereu cu antreprenori și îi întrebam: „Voi cum faceți recrutări, cum priviți stimulentele oferite angajaților sub formă de acțiuni în firmă, ce moduri de lucru aveți, cum lucrează inginerii împreună cu echipa de produs și cu echipa de vânzări?”. Și așa am ajuns să schimbăm foarte multe opinii despre cum ar fi să construim o companie, în ce măsură suntem pe aceeași linie, cum ne putem testa relația. 

Ce am învățat eu cel mai important la Antler este că atunci când construiești o companie nu ideea sau problema pe care o rezolvi e neapărat cea mai importantă, ci mai ales cu cine fondezi. Asta pentru că problema poate se schimbă, ideea se schimbă sută la sută, dar echipa de început este, probabil, cel mai greu de construit bine. Și de aceea, după doi ani am spus: „Hei, hai să încercăm!”.

Am început să avem în minte problema asta pe care am văzut-o la marile companii din Germania, toate caută un instrument, un software care să le ajute să-și calculeze amprenta de carbon. În ultimii 10 ani, nu a fost o mare problemă, pentru că aceste date erau folosite mai mult în marketing, dar de 1-2 ani a devenit obligatoriu, pentru raportările ESG, dar și pentru deciziile de business pe care directorii trebuie să le facă, de tipul: „Ne apovizionăm de la furnizori care au emisii de carbon mari? Nu mai putem, pentru că ne dă afară supermarketul, că nu avem voie să vindem”. Deci a devenit ceva care era în corporate reporting sau în compliance sau în marketing, dar acum a ajuns deja în strategie și în achiziții și în marile decizii pe care le iau companiile. 

După aceea, am vrut să facem ceva care joacă pe verticală: Dacă chiar vrei să ajuți companiile să-și reducă emisiile de carbon, nu ai cum să ai un software generic pentru o companie din industria alimentară, o companie de electronice, o companie din industria prelucrătoare - sunt procese complet diferite și surse de emisii de carbon complet diferite. Și am spus: „OK, industria alimentară este super interesantă”, am vrut să lucrăm în acest domeniu amândoi.

Apoi ne-am uitat de unde vin emisiile de carbon și am văzut că vin din agricultură și apoi jumătate de an am călătorit și am lucrat cu fermieri, cu procesatori cu rețele mari de supermarketuri, cu Nestle. Așa am înțeles cum își procură materia primă, ce procese sunt pe ferme și conduc la emisii de CO2 și de metan. Și apoi, pas cu pas, am construit acest software care ajută companiile să colecteze informații și să reducă emisiile de carbon. 

StartupCafe.ro: Cum funcționează softul vostru, cine introduce datele, cum sunt analizate? 

Eric Oancea: Clienții noștri sunt procesatorii de alimente. 

StartupCafe.ro: Am văzut că ați lucrat cu Nestle...

Eric Oancea: Chiar cu un rând mai înainte de Nestle pe lanțul de aprovizionare, ai companii care cumpără materie primă  - lapte, carne, cereale, fructe, legume - le procesează și apoi le vând la Nestle, la McDonald's sau, cu brandul lor, la supermarket. De exemplu, în România, o mare companie lucrează cu noi. Ei, pe de-o parte, au produsele lor pe care le vând în supermarket, dar, pe de altă parte, vând brânză către McDonald's. Noi cu companiile astea lucrăm. Lucrăm mai ales cu echipele lor de achiziții și ce facem noi acolo este o platformă pe care îți încarci datele tale și spui: „atât lapte cumpăr de la fermierul acesta, de la fermierul celălalt, de la compania asta” și așa mai departe.

După aceea, toți furnizorii de pe lanțul de aprovizionare primesc un link prin care pot să-și introducă datele necesare pentru calcularea amprentei de emisii de carbon. Și, dacă ești fermier, tu primești acest link și zici: „Of, la naiba, acum trebuie să introduc 50 de puncte de date, nu am chef, nu am timp!”... Și noi îl ajutăm, îi spunem ce documente are, pe care oricum trebuie să le predea la autorități. Dacă are un raport de la veterinar sau dacă are formulare pe care le-a completat pentru a obține subvenții, fermierul le încarcă în sistem. Algoritmul nostru culege datele relevante din aceste documente, prin data scraping, pre-completează un formular, îl întreabă pe fermier dacă datele culese sunt adevărate - „vezi, ai grijă că aici este o informație care nu e plauzibilă!”, de exemplu, „dai la o vacă 500 kg de nutreț pe zi, e prea mult, ești sigur că e adevărat?”. Și la final, când fermierul dă submit, primește și el, și compania procesatoare scorul de CO2. 

StartupCafe.ro: Și ce tehnologii folosiți, inteligență artificială? 

Eric Oancea: Folosim și inteligența artificială. Pe de-o parte ai calculatorul de CO2, care folosește o formulă științifică, o formulă matematică mare, care necesită input de date și le transformă în informație privind emisiile de CO2. Și ca tehnologie, avem un Enteprise SaaS, Text-tech, AI tools și așa mai departe, să facem tot procesul super simplu și lipsit de blocaje pentru fermieri și pentru managerii de achiziții de la companiile procesatoare. 

StartupCafe.ro: Am văzut că în primii doi ani, deja ați strâns 10 milioane de dolari, finanțări de la investitorii de capital de risc. 

Eric Oancea: Exact. În urmă cu 2 ani, când am început, am obținut o rundă de investiții pre-seed de 2,5 milioane de euro și apoi, anul acesta, am strâns 8 milioane de euro într-o rundă de investiții seed de la fondul de venture capital Point Nine Capital. 

„În America, dacă vorbești cu un antreprenor, o să-ți povestească un story și tu o să crezi că e nebun la cap. Și așa trebuie să fii”

StartupCafe.ro: Sunt sume mari pentru un startup în primii doi ani de existență. Cum ați reușit să convingeți investitorii și ce sfat ai da antreprenorilor tech din România care sunt în căutare de capital de la fondurile de investiții? 

Eric Oancea: Cea mai importantă decizie, la început, este „ce fel de companie vrei să fondezi?”. Eu consider că peste 90% dintre companii nu sunt neapărat făcute pentru a atrage finanțări de la fondurile de capital de risc. Sunt companii extrem de bune la ceea ce fac și pot să se extindă foarte bine la 1 milion, 10 milioane, 50 de milioane de euro ca venituri anuale, în 5-10-20 de ani. Aceste firme își propun să intre foarte repede pe profit, să nu fie dependente de surse de finanțare externe. Și atunci, ar trebui să te gândești bine ce fel de companie vrei să faci. Dacă vrei să faci o astfel de companie, foarte bine, nu ai nevoie să te complici cu investitorii de venture capital, n-ai ce să faci cu ei. 

Dar noi am fondat o companie de altă categorie. Când aveam 24 de ani, noi încă din ziua zero ne gândeam la o companie care face cel puțin 100-200-300 de milioane de euro ca venit anual. Și dacă ai ambițiile astea, trebuie să te gândești cum să ajungi acolo. Și la început de tot, în faza de pre-seed, totul pleacă de la o viziune formidabilă și de la primele puncte de tracțiune. „Hei, asta facem acum și acești 3 clienți ne plătesc puțin, dar 90% din pitch (prezentarea către investitori - n.r) este despre viziune -„aici vrem să ajungem!”. Și trebuie să le desenezi un tablou complet, pentru ca acel investitor să se ducă apoi în comitetul de investiții, să vorbească cu colegii lui și să le spună: „Hei, compania asta e super-mică, super-la început, dar, dacă reușesc să facă ce zic ei, or să ajungă la 200 de milioane de euro ca venituri anuale”. Dacă tu le spui investitorilor de venture capital (VC) că vrei să ajungi la 20 de milioane de euro venituri anuale, ei nu sunt interesați. 

Un investitor de venture capital are un fond de 100 de milioane de euro, iar din acesta trebuie să facă cel puțin 300 de milioane de euro. Ca să facă 300 de milioane de euro, înseamnă că, în medie, trebuie să facă 3X din investițiile pe toate companiile. Dar un fond de investiții VC, dacă investește în 20 de startup-uri, doar unu sau două vor fi de foarte mare succes, cu restul pierde bani. Așa că, dacă investește 1 milion de euro în Root, trebuie să își întoarcă cel puțin 50 de milioane de euro. Pentru asta compania trebuie să fie de 50 de ori mai valoroasă decât era la momentul în care a investit.

Așa că tu, ca antreprenor, trebuie să ai ambiție și să povestești investitorilor un story... Nu este un fel de teatru pe care trebuie să-l faci în fața investitorilor, dar așa trebuie să gândești tu și așa trebuie să gândească toată echipa ta. 

Nu puteți să vă gândiți „uau, ia uite, am făcut 1 milion de euro, 2 milioane!”. Toată echipa trebuie să se gândească: „Am făcut 2 milioane de euro? Impecabil! Dar acum cum fac 20 de milioane de euro, anul viitor?”. Aceasta este o mentalitate care nu este neapărat comună în piețele emergente, pentru că nu ai multe modele de urmat. Și America este mult mai departe decât Europa de Vest, chiar și Europa de Vest gândește în mic. Dar în America, dacă vorbești cu un antreprenor, o să-ți povestească un story și tu o să crezi că e nebun la cap. Și așa trebuie să fii. Pentru că, altfel, investitorii or să zică: „Well, it's cool (bine, e ca lumea - n.r.) și o să fac 2X, 3X, dar eu trebuie să fac 50X din compania asta”. 

StartupCafe.ro: La 24 de ani, când ați început compania asta, în 2022, voi câți bani aveați în buzunare pentru a fonda startup-ul? 

Eric Oancea: Zero. Dar am avut, 6 luni, o alocație, o bursă de studiu. În Germania, există un fel de program de 6 luni, în care primești puțini bani, un fel de salariu mic și toată ziua poți fi într-un co-working space (spațiu de lucru în comun- n.r.) și doar să te gândești, să cercetezi, să vorbești, să găsești problema pe care să o rezolvi. Și eu am făcut asta timp de 6 luni și în acestea 6 luni am avut o problemă de care eram foarte pasionați și apoi am pitch-uit și am primit primii bani. Banii vin de la stat și sunt parteneriate public-privat. Chiar și așa, dacă ai făcut un an și nu iese nimic, care e problema? N-ai pierdut nimic, te duci înapoi la jobul pe care l-ai avut înainte, dar ești mult mai deștept și experimentat, pentru că ce faci în alea 6 luni înveți atât de mult, e uluitor. Oricine poate să intre în acele programe, însă câteodată sunt competiții de pitching. 

Dar eu cred că e bine să citești foarte multe povești de succes: cum au făcut Airbnb, Stripe, ce au făcut ei la început? Totul este gratuit, intri pe internet. Noi am stat ore întregi pe YouTube să vedem toate lecțiile YCombinator, de exemplu, ne-am uitat la toate, ne uitam de 3 ori la ele și memorezi, creezi șabloane. Dacă cinci antreprenori de succes zic același lucru, ar trebui să fie ceva acolo... Cum înveți matematica, tot așa înveți cum să pitch-uiești, de exemplu. E același proces: citești, încerci, citești din nou, încerci din nou și, la un moment dat, o să înțelegi ce vor să audă investitorii sau ce vor să audă clienții, să le poți vinde produsul. 

StartupCafe.ro: Eu te-am ascultat și în prezentările pe care le-ai ținut, ești foarte natural, direct, vorbești așa degajat. Dar mulți dintre antreprenorii la început de drum au trac, le e rușine să și vorbească, se intimidează, se emoționează. Cum pot să scape de chestia asta, tu ai avut problema asta vreodată? 

Eric Oancea: Eu, de fiecare dată, m-am întrebat: „Ce se poate întâmpla cel mai rău?”. Și cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla este ca prezentarea ta către investitori să fie foarte proastă. OK. Un investitor vede 10 pitch-uri pe zi, tu crezi că o să-și aducă aminte că prezentarea ta a fost proastă? Nu! Tu ești doar unul dintre cei 90% cu prezentări proaste. Care-i problema? Nicio problemă! După un an, poate te întâlnești din nou cu acel investitor, probabil a și uitat de tine și ai o nouă șansă. În fiecare zi ai o nouă șansă. Și cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla este că pierzi două săptămâni să pregătești prezentarea și eșuezi iar și iar. Nu e o problemă, la 24 de ani nu contează dacă pierzi câteva luni. Cel mai rău lucru este să nu-și aducă aminte nimeni de tine. Și atunci, dacă ăsta e cel mai rău lucru, care ar fi rușinea? Care ar fi problema să începi de la început, din nou și din nou? 

Go big or go home!

StartupCafe.ro: Mai departe, unde vreți să duceți Root Global? 

Eric Oancea: Am vorbit despre ce companie vrem să construim și am zis: „We go big or go home (o facem în stil mare sau ne ducem acasă - n.r.). Așa că pentru noi e clar: în următorii 5-10-15 ani vrem să facem o companie care este incredibil de valoroasă și avem impact imens asupra companiilor și companiile vor plăti bucuroase 200-250.000 de euro pe an pentru că ce primesc ca valoare din software-ul și soluția noastră este mult mai scump decât 200.000 sau 250.000 de euro pe care îi plătesc ele pe an. Și în industria noastră, calcularea emisiilor de CO2 funcționează astfel: pe lanțul de aprovizionare, dacă ești fermier, vinzi la procesator, procesatorul vinde la supermarket sau la McDonald's, dar toți trebuie să aibă aceeași metodologie, aceași sursă de date pe întregul lanț de aprovizionare. Așa că avem o piață de tipul „câștigătorul ia totul”. Nu are sens să ai 3 companii ca Root Global, care fac același lucru, pentru că după aceea McDonald's, Nestle  și Mars folosesc altă metodologie, deci nu e nimic comparabil. Și după aceea, consumatorul din supermarket, care în 5 ani, din ceea ce consumă el, va trebui să plătească și pentru CO2, nu va mai ști de la cine să cumpere, pentru că toate scoring-urile care sunt pe alimente sunt diferite. 

StartupCafe.ro: Dar vreunul dintre voi doi avea vreo legătură cu treaba asta, cu agricultura sau cu ecologia? Tu vii din finanțe. 

Eric Oancea: Răspunsul e NU. 

StartupCafe.ro: Păi și atunci cum v-a venit ideea asta, să faceți platformă pentru emisiile de carbon din agricultură și industria alimentară? 

Eric Oancea: Noi nu ne-am concentrat prea mult pe idee, ci pe problemă. Și am zis: „Hei, cum credem că va arăta lumea în 10 ani? Ce va fi fundamental diferit de astăzi?”. Și am zis că, dacă credem că schimbările climatice sunt o așa mare problemă, înseamnă că firmele vor fi forțate sau vor fi stimulate nu doar să se uite la prețuri și la profituri, ci și la gazele cu efect de seră și or să fie integrate în prețurile finale. Așa că noi credem că în 5-10 ani consumatorul care se va duce în supermarket sau va cumpăra un burger de la McDonald's nu o să plătească 2 euro pe un burger, ci 2,80 euro, pentru că 80 de cenți reprezintă costul pentru emisiile de CO2 aferente cărnii. Și așa că, dacă vrei să ai o singură sursă de instrumente, fiecare companie, peste tot în lume, o să colecteze datele de la întregul lanț de aprovizionare, deci de la 11 milioane de fermieri din Europa, și va trebui să facă ceva cu acești fermieri, să le ofere un stimulent să reducă CO2-ul. Și dacă noi credem în chestia asta și credem că companiile chiar or să investească mulți bani în asta, pentru că altfel consumatorii n-or să mai cumpere, înseamnă că trebuie să existe o soluție. Cum arată soluția asta, habar nu aveam la început. 

Noi spunem „first principles (primele principii  n.r.)”, ceea ce zice și Elon Musk: „What is the only logical thing that we need to build in order for this reality to become true? (Care este acel lucru pe care trebuie să-l construim astfel încât această realitate să se împlinească?)”. 

„Apare un fel de dependență - în fiecare săptămână trebuie să se întâmple ceva nou”

StartupCafe.ro: Din toată experiența ta, din toate călătoriile tale, din România în Coreea de Sud, din Elveția în Singapore, peste tot, ce ai învățat din toate culturile astea? 

Eric Oancea: Cred că o chestie care se întâmplă natural este că devii incredibil de curios. Pentru că totul este nou și apare un fel de dependență - în fiecare săptămână trebuie să se întâmple ceva nou. Și de aia devii foarte curios și fiecare persoană pe care o întâlnești este ceva care poate fi interesant. De exemplu, acum, când vorbim, „StartupCafe, a, e interesant, ce înseamnă, e cool”. Și ești tot timpul stimulat intelectual. Și cred că această curiozitate este o super-putere pe care poți să o ai, ca antreprenor, pentru că în fiecare zi te întrebi: „Ce putem să facem mai mult? Ar trebui să vorbim și cu ăștia și cu ăia, ce piețe noi putem să găsim, ce ne face bine, uite, e un alt amtreprenor care face ceva similar, hai să învățăm de la el”. Și tot așa. Nu cred că a fost un lucru conștient, dar cred că, dacă reflectezi mult, totul a venit din chestia asta de a mă muta tot timpul, 1 an, 2 ani  și să încep de la zero, iar și iar. Cred că devii foarte rezilient și probabil că asta s-a întâmplat și cu mine. 

StartupCafe.ro: În România ai mai venit în anii ăștia? 

Eric Oancea: Puțin. Mai trec pe aici, pentru că bunicii nu întineresc și vin să-i văd, am și prieteni aici. Vin în România odată la 2-3 ani. 

StartupCafe.ro: Ai văzut că foate mulți tineri pleacă acum din România, se duc fie la studii, fie la muncă, după oportunități. Unii pleacă pur și simplu, către nicărieri, consideră că aici nu au oportunități și pleacă în străinătate, să vadă ce este și prin Anglia, Germania, Franța, Spania, Italia. Tu ce sfat le-ai da tinerilor români, din experiența ta internațională? 

Eric Oancea: Be curious and enjoy the jurney (fii curios și bucură-te de călătorie - n.r.)!. Ultimii doi ani au trecut într-o clipă, timpul trece extrem de repede. Dacă pleci, scoate tot ce se poate din asta!  Cineva a lucrat foarte mult și din greu pentru ca tu să ai posibilitatea să pleci. De exemplu, eu știu că părinții mei au muncit foarte mult ca eu să pot să călătoresc, să fiu în străinătate, să urmez universitățile astea bune și trebuie să scot ce e mai bun din asta. Nu însemană că trebuie să trăiești toxic sau să muncești până la leșin, dar trebuie să te bucuri de călătorie, fii curios, bucură-te de călătorie, că timpul trece mai repede decât te-ai putea aștepta! Eu am un principiu: Dacă timp de câteva săptămâni „I'm not having fun at it or it sucks (nu mă face să mă distrez sau e groaznic  n.r.), atunci trebuie să schimb ceva destul de repde, trebuie să trec la acțiune”. 

---

Citește și: 

„Pentru mine a fost clar, destul de devreme, ce vreau să fac: informatică”. Drumul unui copil din județul Vaslui către antreprenorul de azi, cu doctorat în Germania și startup AI finanțat cu 6 milioane EUR de investitori