Legea internship-ului, adoptată. Câţi bani trebuie să le dea angajatorii internilor

Legea internship-ului a fost adoptată de Camera Deputaţilor, camera decizională, şi reglementează modalitatea prin care angajatorii pot lua interni care să lucreze în firmele lor, “în scopul dezvoltării abilităţilor profesionale, facilitarea tranziţiei de la sistemul de educaţie către piaţa muncii”. Câţi interni poate lua o firmă, cu cât trebuie să îi plătească şi cu ce probleme vine această lege.

Potrivit noii legi, programul de internship se desfăşoară în baza unui contract de internship încheiat pe durată determinată de maxim 720 ore pe parcursul a maxim 6 luni, fără posibilitatea de prelungire şi în temeiul căruia o persoană fizică, denumită intern, se obligă să se pregătească profesional şi să desfăşoare o activitate sub autoritatea unei persoane juridice denumită organizaţie gazdă, care, la rândul ei, se obligă să îi asigure o indemnizaţie lunară şi toate condiţiile necesare dobândirii de abilităţi practice, se arată într-un comunicat transmis de Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR).

Indemnizaţia lunară este egală cu cel puţin 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi se acordă proporţional cu numărul de ore de activitate desfăşurată.

În funcţie de numărul de salariaţi, organizaţia gazdă poate încheia în mod simultan contracte de internship pentru un număr de interni care nu poate fi mai mare de 5% din numărul total al salariaţilor. Excepţie fac firmele care au sub 20 de angajaţi, care pot avea 2 interni.

De asemenea, potrivit proiectului adoptat, perioada în care internul a desfăşurat activitatea în baza contractului de internship se consideră vechime în muncă şi, după caz, vechime în specialitate în funcţie de tipul activităţii.

La sfârşitul perioadei de internship se evaluează activitatea internului şi se acordă prin intermediul unui referat, calificativul, eliberându-se certificatul de internship prin care se atestă perioada în care internul a desfăşurat activitate în baza contractului de internship, activităţile desfăşurate, precum şi calificativul obţinut în urma evaluării.

Prima de angajare

Contractul de internship constituie un instrument alternativ prin care angajatorii pot asigura pentru interni dobândirea de cunoștința teoretice și practice pentru o posibilă angajare, având în vedere şi acordare primei de promovare a angajării în cuantum de 4.586 de lei pentru fiecare persoană angajată dacă în termen de 60 de zile de la finalizarea programului de internship se încheie un contract individual de muncă cu persoana care a desfăşurat programul de internship şi menţine raportul de muncă pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 24 de luni.

Probleme legii internship-ului

Din analiza proiectului de lege CNIPMMR atrage atenţia asupra unor probleme legate de această lege.

1. Nu este specificată o limită maximă de vârstă până la care se pot incheia de către intern contracte de internship. Nu este stabilit niciun numar maxim de contracte de internship pe care o persoană le poate încheia.

2. În cazul absolvenţilor de învătământ superior, dispoziţiile legii internshipului se suprapun cu Legea nr. 335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior, care dispun că “Stagiarul, pe perioada stagiului, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu, în baza unui contract individual de muncă şi a contractului de stagiu.”

De asemenea, se prevede că durata stagiului este de 6 luni. În aceste condiţii nu este clar pentru angajatori când se încheie contracte de stagiu şi când se încheie cele de internship, finalitatea fiind aceeaşi. Mai mult, având în vedere că perioada de internship este considerată vechime în muncă, un absolvent după un astfel de contract nu mai poate fi considerat în perioada de stagiu.

3. Nu este clarificată legătura cu dispoziţiile din Codul Muncii privind perioada de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere, perioadă în care contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia.

"Considerăm că era necesar să existe o împărţire simplă pentru tineri în două perioade: studii şi post studii. În perioada studiilor să fie reglementată practica în mod obligatoriu, internshipul să fie pentru cei care doresc să obţină competenţe în plus în afara programelor şcolare sau universitare, iar stagiu să fie reglementat ca o perioadă de maxim 2 ani de la terminarea studiilor, în care primele 6 luni după debutul în profesie se consideră perioadă de stagiu. Toate aceste intrumente trebuie să fie pentru tinerii de până în maxim 30 de ani şi să se regăsească într-o singură lege”, a declarat Florin JIANU, președinte CNIPMMR.

Vezi aici legea internship-ului, adoptată în Parlament:

Legea internship-ului by Anonymous laThOzTaXO on Scribd