Ai magazin de haine? Cum ți se pare stocul de 4,3 miliarde dolari, haine nevândute la H&M?!

Negustoria cu haine destinate consumului de masă - așa numita fast-fashion sau moda rapidă - prin magazine fizice devine din ce în ce mai complicată dacă nu ține cont de sau nu se adaptează rapid la tendințele de utilizare a internetului. Acționarii H&M observă mai clar asta, după ce au aflat din ultimul raport trimestial cum au crescut stocurile de haine rămase nevândute în rețeaua de peste 4000 de magazine fizice pe care le deține retailer-ul suedez.

”One man's trash is another man's treasure”. Adaptat pe românește, resturile unuia pot fi comoara altuia. Cam așa ar putea fi privit stocul nevândut de fuste, rochii și accesorii de la retailer-ul suedez H&M care, potrivit ultimului raport trimestrial publicat marți s-ar apropia de echivalentul a 4,3 miliarde de dolari, potrivit New York Times care citează date din raportul financiar. 

Ceea ce este clar un semn prost pentru acționari și investori ar putea fi, probabil, o veste bună pentru consumatori ale căror așteptări ar fi ca retailer-ul să reducă prețurile ca să scape mai rapid de marfa nevândută. Doar că pentru unul dintre cei mai mari negustori de fast-fashion cum e H&M prețul redus nu a însemnat, cel puțin în ultimul an și reducere a stocurilor. Dimpotrivă, stocurile ar fi crescut cu 7% ceea ce arată că, în materie de tendințe vestimentare pentru consumul de masă, fast-fashion e deja prea lent.

Dinspre online, vine ultra-fast-fashion de la concurenți precum Asos sau Boohoo.com sau Missguided după cum constată un raport din industrie care remarcă viteza cu care noi jucători cu ambiții digitale aduc în magazine produsele trendy: o săptămână sau două, de la design la vânzare, ceea ce înseamnă o versatilitate din ce în ce mai mare în lanțul de producție. Vor rezista, sugerează raportul, negustorii de modă care vor da maselor de consumatori nu doar chestii noi ci, chestii mereu noi, pe care le vor ACUM.

Or, să alimentezi din ce în ce mai rapid și divers o rețea globală de magazine fizice cum e cea a H&M și să și menții traficul de cumpărători în toate aceste locații începe să devină mai mult decât o provocare logistică sau de marketing. Gigantul suedez a început deja să realizeze că, în lumea consumatorilor millenials, chiar și cu peste 4000 de magazine e greu să te bați cu sute de milioane de telefoane mobile.

Modelul ”testează și repetă”

Spre deosebire de negustorii de haine cu magazine fizice ”digitalii” sunt foarte agili: pot menține contactul cu consumatorii și frecvența cumparaturilor prin introducerea a sute, chiar mii de produse noi, zilnic. Asos de pildă, pune pe site 4500 de produse noi, remarcă raportul Fung Global Retail&Technology.

Retaileri digitali de îmbrăcăminte ultra-fast potrivesc și ajustează rapid inventarul de produse cu modificările de cerere controlând în același timp, foarte strict, echilibrul dintre stocuri și prețuri. Pornesc inițial, cu design-ul, de la loturi mici, testează cererea și dacă produsele au succes scalează rapid volumul de producție.

E drept, simplu de zis, mai greu de făcut. Dacă ai fabricile în Asia și magazinele fizice în Europa, lanțul de aprovizionare cu produse e mai lent, oricât de rapizi (și de numeroși) ar fi muncitorii asiatici.

Cum se adaptează negustorii? Aduc facilitățile de producție mai aproape de piețele cheie, subliniază raportul.
        
• Boohoo face mai mult de 50% din produse în Marea Britanie ceea ce îi permite adaptarea rapidă la stiluri și tendințe. 
    
• CEO-ul ASOS’s    a declarat că se așteaptă la apropierea fabricilor de piețele de desfacere tocmai ca răspuns la cererile tinerilor consumatori și la schimbarea rapidă a  tendințelor din moda de masă.

Citește și Cum arată afacerile din fashion, în Romania.

Revenind la H&M, deși s-au trezit cam târziu cu online-ul suedezii încearcă să recupereze terenul. Mai puține magazine offline și mai mult în online.

La început de an, au anunțat marketplace-ul Afound - un paradis al ofertelor și reducerilor, pretind ei - unde, probabil, vor încerca să mai scape de propriile produse nevândute în timp util, pe lângă vânzarea altora de la parteneri.