Ziua Națională a României: Antreprenorii care au ridicat țara - Idei si antreprenori - StartupCafe.ro
Claudiu Zamfir

Ziua Națională a României: Antreprenorii care au ridicat țara

Thumbnail

La Centenarul României, StartupCafe.ro omagiază antreprenoriatul românesc prezentând o listă a oamenilor de afaceri care au creat branduri și au construit valoare în România, înainte și după Marea Unire de la 1918. Lista este evident incompletă, dar o puteți completa prin comentarii în formularul de la finalul articolului.

Manuc Bei (1769-1818). Hanul Manuc, unde azi funcținează o cafenea Starbucks și alte localuri care atrag turiști și bucureșteni, a fost deschis la 1808 de către un negustor armean pe nume Emanuel Mârzaian, cunoscut ca Manuc Bei, după numele turcit. El s-a născut în anul 1769, în Imperiul Otoman, la Rusciuc, actualul oraș bulgar Ruse, într-o familie de negustori, dar ucenicia și-a făcut-o la Iași, pe lângă un negustor armean de acolo. Om de afaceri priceput și tenace, Manuc poate fi considerat părintele antreprenoriatului HoReCa din București. Diplomat ambițios, el a înțeles și potențat, cu pricepere, calitățile Bucureștiului de nod comercial între Orient și Occident.

George Assan (1821-1866). Om de afaceri vizionar, George Assan a făcut trecerea de la afacerile bazate pe agricultură și comerț la businessul bazat pe industrie susținută de tehnologie pentru prelucrare. A devenit cunoscut în București după Revoluția de la 1848. Împreună cu un alt negustor, Ioan Martinovici, George Assan a deschis un magazin de produse de lux, pe principala arteră comercială a Bucureștiului, Lipscani, cunoscută astfel datorită negustorilor veniți din Leipzig, Germania. În 1853, a deschis la București Moara lui Assan, pentru care a adus un motor cu aburi marca Siegel, de la Viena. Ulterior, Assan avea să renunțe la comerț pentru a se dedica industriei, afacerile extinzându-se la producția de uleiuri, lacuri, săpun, vopsele, în Principatele Unite deja. În 1865 și-a separat afacerile de cele ale asociatului său de până atunci, Martinovici, iar un an mai târziu George Assan a murit. Afacerile sale au fost continuate cu succes de văduva lui, Alexandrina, și apoi de băieții săi, Bazil și Gheorghe Assan. Bazil Assan a fost la rândul său un iscusit antreprenor, dar și un inginer priceput. La fel ca tatăl său, Bazil Assan a fost un pionier al modernizării societății românești: a fost explorator arctic, primul român care a făcut ocolul Pământului, în 1900 a fost primul posesor de automobil din București, iar în 1904 a contribuit la înființarea Automobil Clubul Român (ACR), fiind primul președinte al acestuia. Din păcate, în prezent Moara lui Assan, parte a patrimoniului industrial bucureștean, situată în zona Obor - bd. Stefan cel Mare, a căzut în paragină, victimă a unor incendii și a furturilor de fier vechi.

Luca Oancea (1859-1916) și Costache Oancea (1856-1935). Frații Luca și Costache Oancea proveneau dintr-o familie de mocani din Săcele, județul Brașov. Păstorii din Ardeal călătoreau în transhumanță pe întreg teritoriul României de azi. Așa au ajuns mocanii din Imperiul Habsburgic până în Dobrogea, stăpânită de Imperiul Otoman. În ultimul sfert de secol XIX, Luca și Costache Oancea au profitat de evoluțiile istorice de atunci, legate de independența României și de obținerea Dobrogei de Nord. Frații Oancea au dezvoltat afaceri prospere în agricultură, comerț (pe Dunăre) și morărit mecanizat (cu motoare cu aburi), potrivit ziarului local Ziua de Constanța.

Nicolae Malaxa (1884- 1965). Malaxa era moldovean de loc, din Huși, județul Vaslui. Provenind dintr-o familie înstărită, boierească pe partea mamei, el a beneficiat de o educație aleasă, absolvind Politehnica de la Karlsruhe, Germania. În 1921, la marginea Bucureștiului, și-a deschis un atelier de reparare a locomotivelor, vagoanelor și a altor vehicule de cale ferată. În 1927, în Halta Titan, a deschis o uzină de locomotve și vagoane, de mare anvergură. De la bun început, inginerul român instruit în Germania a importat de acolo echipament de producție de ultimă oră și a adus 180 de lucrători nemți, cu contracte de 6 luni -1 an. Încet, încet, munctorii români au prins meserie de la germani, iar Malaxa a renunțat la expații care aveau salarii mari și a rămas cu românii. Uzina Malaxa s-a dezvoltat ca un conglomerat puternic, capabil să producă tot ce avea nevoie România în materie de mașini, inclusiv militare, mai întâi cu tehnologie sub licență străină Ganz (Germania) și Renault (Franța), pentru ca apoi să dezvolte tehnologii românești viabile. În 1945, uzinele Malaxa au dezvoltat, la Reșița, un model românesc de autoturism, dar proiectul nu a putut continua. Marele industriaș român are și o parte întunecată. Jurnaliștii vremii și istoricii au consemnat relațiile sale de corupție cu politicienii de atunci, care i-au asigurat contracte cu statul. Malaxa a finanțat mai toate partidele, inclusiv pe legionari, dar și pe comuniști. Aceste mișcări l-au ajutat să supraviețuiască în apele tulburi din preajma celui de-Al Doilea Război Mondial. Comuniștii i-au naționalizat afacerile, devenind Uzinele 23 August, actuala Faur SA, dar l-au lăsat să-și scoată din țară sume importante, pe care le-a depus în bănci americane. Malaxa a putut astfel să fugă în SUA, dar aici vechile sale legături cu legionarii i-au adus marginalizarea și nu a putut să-și dezvolte afaceri. A murit la New Jersey, în 1965. După 1990, în România, mostentitorii industriasului Nicolae Malaxa au primit despagubiri de peste 260 de  milioane de euro de la statul român, în contul proprietăților naționalizate de comuniști.

Max Auschnitt (1888-1959). Tot moldovean a fost și Max Auschnitt, rivalul lui Nicolae Malaxa din industria interbelică. Născut într-o familie de industriași de etnie și confesiune evreiască din Galați, tânărul Max a avut parte de o educație aleasă, studiind la Academia de Înalte Studii Comerciale și de Export din Viena. El a fost numit administrator delegat al Uzinelor de Fier și Domeniilor Reșița, cea mai mare companie din România interbelică. Aceasta era constituită din vechile active ale societatății de căi ferate  StEG, un conglomerat industrial din Imperiul Austro-Ungar, rămase în România, după Unirea de la 1918.  De asemenea, alături de fratele său, Edgar, Max Auschnitt a înființat Titan-Nădrag-Călan, o companie care includea și o turnătorie de oțel și care ajunsese la 10.000 de angajați la un moment dat. A fost persecutat și de regimul Antonescu, și de comuniști, ulterior, care i-au confiscat business-ul. Prevăzător, Max Auschnitt și-a reorganizat o parte din afaceri în SUA, unde a reușit să fugă și unde a și murit, în anul 1959.

Francisc Neuman (1910 - 1996). Industriaș cu afaceri în domeniul textilelor, Francisc von Neuman provenea dintr-o familie de oameni de afaceri de origine evreiască, cu rădăcini în Slovacia, care s-a stabilit la Arad, în Imperiul Austro-Ungar la vremea aceea. Familia Neuman, cu afaceri în domniul prelucrării și producerii de alcool, a fost înnobilată de împărat pentru contribuția în societate, membrii săi primind titluri de baron. Francisc Neuman este cunoscut mai ales ca fondator al clubului de fotbal UTA din Arad (aprilie 1945). Afacerile i-au fost naționalizate de regimul comunist. Rămas sărac, industriașul a reușit să fugă în Elveția, la sora sa, apoi în Austria, pentru ca în cele din urmă să se stabilească în SUA, unde a și murit.

Blaziu Guban (1904-1978). Țăran din județul Bihor, de condiție modestă, Blaziu Guban a muncit la mai multe fabrici de încălțăminte, căpătând experiență în calitate de chinist industrial și maistru de finis. În 1935, și-a deschis o mică afacere la Timișoara, cu un singur angajat, în jurul invenției sale, o cremă de pantofi. În 1937, împreună cu doi asociați, Kaldory şi Kovacs, a deschis fabrica de pantofi Guban. Încălțămintea sa de calitate superioară, cu durabilitate crescută a ajuns în toată România, dar și în Ungaria, Austria, Elveția sau în Franța. În 1952, Blaziu Guban a căzut la înțelegere cu regimul comunist din România, oferindu-i fabrica, în schimbul funcției de director pe viață. Până în 1978, anul în care a murit Guban, fabrica avea să prospere și să-și diversifice producția către mase plastice și mobilier. Ulterior, calitatea produselor a scăzut în ultimul deceniu de comunism, dar după 1990 fabrica Guban a fost privatizată și s-a redresat. În prezent, brandul Guban este folosit în continuare, cu succes, de investitorul care a cumpărat fabrica, S.C. GP & Company S.A.

Florin și Măriuca Talpeș. Ajungând în zilele noastre, din lista antreprenorilor care au creat branduri internaționale românești nu pot lipsi soții Măriuca și Florin Talpeș, cu afaceri în domeniul software-ului. Încă din anul 1990, ei au fondat compania Softwin. Aceasta a dezvoltat printre altele un antivirus denumit AVX - AntiVirus eXpert. În 2001, a fost  redenumit Bitdefender, care avea să devină un brand utilizat în întreaga lume. În 2007, Bitdefender s-a separat de restul afacerilor Softwin, iar acum are reprezentanțe în 100 de țări, inclusiv în SUA, Germania sau Marea Britanie. În anul 2017, Bitdefender era evaluat la peste 600 de milioane de dolari, potrivit Financial Times.

Dan Șucu. În anul 1993, soții Camelia și Dan Șucu au început o mică afacere în comerțul cu mobilier, la magazinul Unirea din București. Ulterior, Mobexpert, brandul pe care l-au înființat, avea să producă și să vândă modele proprii de mobilier pentru birouri și pentru acasă. În 1997, soții Șucu au divorțat, însă afacerea Mobexpert prosperă mai departe. În prezent, grupul de firme din jurul brandului Mobexpert are o cifră de afaceri de circa 180 de milioane de euro, potrivit ZF.ro. Afacerea conține magazine de mobilă, 9 fabrici,  platforme logistice.

Daniel Dines și Marius Tîrcă. Ei sunt fondatorii companiei UiPath, primul „unicorn” românesc, adică un startup care a depășit pragul de 1 miliard de dolari, ca valoare estimată de către investitori. Firma de automatizări software (RPA) a obținut investiții de peste 400 de milioane de dolari în ultimii 2 ani, fiind evaluată în prezent la peste 3 miliarde de dolari. Drumul până aici a început în 2005, în București, pe strada Delea Veche, unde Daniel Dines și Marius Tîrcă, foști IT-iști la Microsoft (SUA), și-au deschis mica lor firmă de software. Abia din 2014, când domeniul RPA a luat avânt, s-au extins în SUA, în căutare de investiții, iar acum au sediul principal la New York.  „Tehnologia este românească, dar firma nu este românească. Avem angajaţi din toată lumea. Ceea ce am făcut noi aici poate fi făcut de multe alte companii”, spunea, în martie, la București, Daniel Dines, fondatorul startupului. Cea mai recentă investiție obținută de UiPath, din septembrie 2018, se ridică la 265 de milioane de dolari, conform publicației americane TechCrunch. Printre investitori se numără CapitalG, fondul de investiţii al Google, și Sequoia Capital.

Radu Apostolescu, Dan Teodosescu și Bogdan Vlad. Cei trei antreprenori români au intuit ascensiunea pe care comerțul online avea să o aibă în lume, inclusiv în România. În anul 2001, la 7 ani după ce Jeff Bezos a deschis Amazon.com la Seattle, SUA, aici, în România, Radu Apostolescu, Dan Teodosescu și Bogdan Vlad au lansat eMag. Magazinul online românesc a crescut destul de rapid mai ales după ce pachetul majoritar de acțiuni a fost cumpărat de Asesoft Distribution, companie controlată atunci de Iulian Stanciu (director general) și de omul de afaceri Sebastian Ghiță, de numele căruia sunt legate o și serie întreagă de controverse. În anul 2012, eMag a fost preluat (70%) de fondul de investiții sud-african Naspers. Dintre cei 3 fondatori ai magazinului online, Radu Apostolescu a rămas ultimul în companie. În 2014 și el și-a vândut ultimul pachet de acțiuni, de 8,4%, către Naspers și Iulian Stanciu, acesta din urmă fiind în continuare acționar minoritar și CEO. Pe lângă fondul de investiții Naspers, doar Iulian Stanciu a mai rămas acționar eMag.

Surse: Wikipedia, Ziua de Constanța, Guban, ZF.ro, FT.com

Parerea ta despre articol
Vizualizari
2570
Conţinut
Adauga comentariu