Gregoire Vigroux - Antreprenor
A intra în lumea antreprenoriatului este echivalentul mutării într-o nouă țară. Trebuie să înveți o nouă limbă. Trebuie să înțelegi și să respecți cultura pentru a te putea acomoda și pentru a putea să te integrezi în această nouă lume. Limbajul poate părea greu de înțeles în primii ani, dacă ești începător, și experiența ta de business înseamnă doar a avea o idee grozavă.
Așa că hai să trecem în revistă împreună câțiva termeni ce te-ar putea ajuta să te obișnuiești mai ușor cu lumea aceasta! Atenție – mulți termeni în engleză!
Sună parcă ar fi desprins din rai, nu? Un înger investitor! Un asemenea “înger” sau un investitor este o persoană care pune la dispoziție capital la începutul unei noi afaceri, de obicei în schimbul deținerii de cotă-parte din capitalul companiei. Încrederea și investiția unui asemenea om pot face diferența dintre o idee genială ce nu a avut șansa de a fi pusă în practică și o companie de succes. Pe lângă banii investiți, timpul și bagajul de cunoștinte pe care le aduce investitorul reprezintă un mare câștig.
Mai există și investitorii de tip Venture Capitalist (VC), un investitor de capital privat care furnizează capital companiilor tinere cu potențial ridicat de creștere în schimbul deținerii de acțiuni. Riscurile sunt ridicate, din cauza incertitudinii ce plutește în jurul startup-urilor, așa că eșecul este parte din experiența unui investitor de tip Venture Capitalist. Însă, cei care au succes cu investițiile lor, pot primi înapoi sume substanțiale. Pentru a reduce riscul, în general acești investitori aleg să se îndrepte către echipe puternice de management.
Termenul de “bootstrapping” se referă la perioada de început a unui startup, când un antreprenor își folosește fondurile proprii sau sume de bani venite de la familie sau prieteni pentru a susține afacerea.
Este acel moment când pur și simplu îți folosești toate resursele pentru a face lucrurile să meargă, îți folosești garajul pe post de atelier, îți folosești propria mașină, faci achiziții cu economiile tale și ceri ajutor și împrumuturi de la toți cei pe care îi știi. În această etapă, îți validezi ideea de business – încă nu ești pregătit să cauți un investitor. Dar acest lucru va fi posibil dacă atragi clienți și dacă startup-ul se va dezvolta frumos. Toate eforturile tale și investițiile vor fi meritat într-un final.
Iată o rată pe care nu vrei să o ai în parametri ridicați în startup-ul tău! Este ca un steag roșu. Rata de abandon este acel procent de clienți care au decis să renunțe la serviciile tale. De exemplu, nu și-au mai reînnonit un abonament sau nu au mai revenit pentru a face o rezervare, într-o anumită perioadă de timp. Când această rată de abandon este ridicată, înseamnă că e ceva în neregulă cu serviciile tale sau produsul pe care l-ai scos pe piață. E timpul să îi întrebi pe clienți care este motivul pentru care te-au abandonat. Rata de abandon se referă și la angajații care își dau demisia într-o anumită perioadă. În ambele situații, trebuie să afli ce se întâmplă, de ce oamenii aleg să nu se mai îndrepte către afacerea ta.
Cu toții țintim sus atunci când înființăm o afacere, dar succesul poate însemna mai multe lucruri. Câteodată înseamnă a avea cât mai mulți clienți, vânzări și profituri, dar în alte situații cheia succesului o poate reprezenta o strategie de exit. Asta înseamnă a ceda conducerea unei companii către o altă conducere, prin fuziune sau achiziție sau către investitori, printr-o acțiune de ofertă publică. Cu toate că sună ca și cum renunți la un startup înainte de a-și lua zborul, un antreprenor agil trebuie să anticipeze anumite scenarii și să-și pună la punct un plan pentru fiecare dintre ele. Întotdeauna întreabă-te în ce condiții competitorii tăi ar vrea să îți cumpere compania, pentru a putea să “habiller la mariée”, cum spunem noi în franceză, adică să “gătești mireasa”! Un deținător al unui startup ar putea să realizeze un profit substanțial și poate să caute o nouă zonă de business, după un exit. Ca investitor, sunt implicat în 21 de startup-uri și am realizat 4 exit-uri profitabile. Fiecare experiență m-a învățat câte ceva și de fiecare dată am simțit că fac un pas în față.
Antreprenorii își urmează instinctul în multe situații și acesta este motivul pentru care afacerile lor pot crește într-un ritm fantastic. Riscul și agilitatea în afaceri pot fi valoroase, dar în majoritatea cazurilor, măsurile atent luate și calculele pot fi salvatoare. Indicatorii de performanță sunt un set clar de măsurători care arată nivelul de performanță al unei companii. Urmărindu-i, îți poți determina eșecurile și reușitele și în felul acesta ai mereu în minte țintele tale. Ar trebui să supraveghezi macro-indicatorii, dar și indicatorii de performanță pentru fiecare departament în parte. De exemplu, câțiva indicatori de performanță din HR îți pot oferi informații importante precum rata absenteismului, gradul de mobilitate internă, productivitatea, eficacitatea training-urilor sau structura personalului în funcție de gen, vechimea la locul de muncă. Dacă vorbim de un departament de IT, indicatorii de performanță ar putea fi: costurile de IT vs. venituri, timpul în care angajații sunt offline din diverse motive, timpul în care este rezolvată o problemă de IT. Indiferent de ce anume vrei să măsori, ține minte că întotdeauna indicatorii de performanță trebuie să fie SMART: specifici, măsurabili, accesibili, realiști, să se întindă pe o numită perioadă de timp.
Ideea din spatele unui incubator este foarte similară cu acele dispozitive electrice în care sunt clocite ouăle de găină, care mai apoi se transformă în pui drăgălași. Un incubator pentru startup-uri este un spațiu de co-working, dar cu ceva în plus. Acel ceva în plus vine de la cunoștințele pe care le primește antreprenorul sub forma training-urilor și sesiunilor de mentorat. În plus, sunt multe servicii foarte folositoare pe care le oferă incubatoarele: asistență pentru serviciile de marketing sau ajutor în managementul financiar. Pe scurt, un incubator este un spațiu foarte primitor unde îți poți pune la cale modul de dezvoltare al afacerii și de unde poți primi sfaturi și ponturi prețioase.
Pentru un startup, termenul de “runway” este similar unei bombe care stă să explodeze. Se traduce în numărul de luni în care o afacere poate supraviețui înainte să se închidă, cu cheltuielile actuale. Investitorii te vor întreba despre acest parametru, așa că nu ai cum să scapi de calcul! Numărul care rezultă în urma calculelor te va ajuta să creezi bugetul, strategia, să îți faci un plan de afaceri sau să începi să strângi fonduri. Runway-ul unei afaceri este egal cu banii pe care îi ai la dispoziție, împărțiți la valoarea burn rate-ului. De menționat că burn rate-ul reprezintă suma cheltuielilor lunare ale unui startup. Burn rate-ul net măsoară câți bani poți pierde lunar luând în considerare atât veniturile, cât și cheltuielile, iar burn rate-ul brut nu ia în considerare veniturile. Există oare un răspuns standard atunci când te întrebi cât ar trebui să fie runway-ul unui startup? Da, sunt recomandări, bazate pe perioadele medii dintre strângerile de fonduri, de obicei între 12 și 18 luni.
Expresia se referă la proprietarii de afaceri care investesc și își pun la bătaie propriile fonduri. În multe cazuri, este vorba de toți banii pe care îi au sau cei pe care îi împrumută de la prieteni și familie. În cazul meu, am investit 100.000 de euro în prima mea companie. Am pus în joc toți banii pe care îi aveam, dar și banii pe care i-am împrumutat de la tatăl meu, precum și de la fratele și sora mai mici. Pentru mulți investitori, “a-ți pune pielea în joc” este un semn că afacerea ta este demnă de încredere. Transmite un mesaj clar despre felul în care acționezi, despre determinarea și implicarea ta. Dacă mă întrebi pe mine, a-ți pune la bătaie tot ce ai este cel mai bun mod de a-ți asigura partenerii și investitorii că lucrurile vor funcționa. Și pentru a merge puțin mai departe, din punctul meu de vedere, nu e suficient să-ți pui pielea în joc, ci și inima.
Poți spune că term sheet-ul este începutul unei frumoase prietenii. Este acel prim document formal ce este pus pe masă, la discuția dintre un investitor și reprezentantul unui startup. Nu este un document care obligă la ceva. Ce poate fi menționat într-un term sheet? Poți scrie în el angajamentul investitorului, procentul din companie pe care îl va deține sau valoarea pe piață a companiei, dar și drepturile de vot în cadrul firmei, preferința de lichidare și multe altele. Ce e important e ca după negociere să simți că ai spus un “da” din toată inima, la fel ca și în cazul căsătoriei. E cam siropos, nu?
A înființa un lean startup înseamnă a fonda o companie sau a crea un produs ce există deja pe piață. Desigur, ai nevoie de o strategie bună de vânzare, de ceva nou, fresh, dar în acest caz deja știi că este cerere pe piață pentru produsul tău și nu trebuie să îți mai educi publicul. “The Lean Startup” este de asemenea numele unei cărți foarte bine vândute. Autorul ei, antreprenorul American Eric Ries, fondatorul și CEO-ul Long-Term Stock Exchange (LTSE) descrie amănunțit metoda în cadrul cărții ce a fost tradusă în 30 de limbi.
După ce citești acest ABC al startup-urilor, te rog fă un test! Îmi voi da astfel seama dacă ai fost atent! Glumesc, evident! Singurul test prin care trebuie să treci este cel al “focului”, prin focul a tot ce presupune antreprenoriatul. Așa că muncește din greu! Gândește la scară mare. Ai încredere în tine. Fii perseverent. Nu renunța la visurile tale. Și folosește termenii corecți!
Notă: Articolul a apărtut anterior și pe site-ul american Forbes.com, în limba engleză.
Despre autor
Grégoire Vigroux este un antreprenor francez și un Business Angel, ce trăiește în România din anul 2006. A participat și a investit la înființarea a 21 de afaceri pe teritoriul Europei de Est și a avut 4 exit-uri. Omul de afaceri francez crede că antreprenorii au un rol semnificativ în a modela o lume mai bună. Crede că succesul în afaceri trebuie să vină la pachet și cu multă responsabilitate. Profit combinat cu un scop. Creștere combinată cu progres. Prosperitate combinată cu filantropie.