VIDEO Reșița: Povestea unui cămin de bătrâni, reabilitat cu bani europeni

Într-o clădire construită în anii '50, care pe vremuri era un cămin de nefamilişti, transformată după Revoluţie într-un cămin de bătrâni, îşi petrec timpul şi îşi spun poveştile de viaţă peste 150 persoane, pentru care acest cămin a devenit o lume doar a lor. Cum funcţionează o astfel de instituţie şi cât costa viaţa la un cămin de bătrâni, reabilitat recent cu peste 3,6 milioane de lei din bani europeni.

Ne aflăm la Căminul pentru Persoane Vârstnice Reşiţa, în judeţul Caraş-Severin, într-o clădire care a fost construită în anii 50.

Era un cămin pentru nefamilişti, format din două corpuri, iar intre cele două corpuri de clădire se afla, și se află și acum, sala de mese, atunci cantină, acum este sala de mese.

Avem o capacitate maximă de 192 de paturi. Sunt maxim 3 beneficiari într-o cameră, conform normelor europene. Astăzi, chiar în această zi, avem 158 de beneficiari prezenţi în cămine, explică Mirel Sabo, directorul căminului.

Aici lucrează 18 asistente medicale, 29 de infirmiere care se ocupă strict de îngrijirea bătrânilor şi cinci îngrijitoare care au grijă de curăţenia clădirilor.

Beneficiarii noştri sunt în primul rând cetăţeni cu domiciliul pe raza judeţului Caraş-Severin. Fiind subordonaţi Consiliului Judeţean, pot veni la noi persoane vârstnice cu domiciliul pe raza judeţului Caraş-Severin, mai spune directorul.

Bătrânii care vor să locuiască aici, sau familiile celor care vor să-şi aducă părinţii sau bunicii aici trebui să ştie că ei trebuie să aibă vârsta minimă de 63 de ani, în cazul femeilor şi vârsta minimă de 65 de ani, în cazul bărbaţilor. Costul pentru diferă în funcţie de trei criterii: persoane dependente, semdependente şi independente. Cel mai mare cost este pentru persoanele dependente, 2.826 de lei pe lună.

Această sumă este achitată fie din pensia persoanei cazate aici, fie de familia ei sau, în anumite cazuri, de Consiliul Judeţean.

Sunt bătrâni care par a se bucura de viaţa de aici, de prietenii pe care şi i-au făcut aici, de liniştea locului şi activităţile pe care personalul le organizează din când în când.

Avem şi un animator angajat care se ocupă de organizarea diferitelor activităţi, de la excursii: excursii la Dunăre, excursii pe Muntele Semenic, excursii la mănăstiri pe care ei doresc să le viziteze, petrecerea timpului alături de copii şi studenţi care le citesc în cameră.

Cele mai importante provocări au legătură cu beneficiarii noştri. Există neînţelegeri între ei datorate personalităţii puternice a fiecăruia în special între colegii de cameră şi atunci asta cred că este principala problemă: să-i muţi dintr-o cameră într-alta să-i asculți, să-i înţelegi supărarea şi colegii de la asistenţa socială şi domnişoara psiholog se ocupă şi rezolvă împreună astfel de probleme care deşi pentru noi par mărunte pentru ei sunt foarte importante, spune Mirel Sabo.

Căminul a fost reabilitat în 2013, printr-un proiect realizat pe fonduri europene, proiect co-finanţat din Fonduri Structurale prin Programului Operaţional Regional, cu o valoare totală de 3,6 milioane lei.

Ce s-a reabilitat: este vorba de clădirile existente, clădire Corp 1 - spaţii de cazare, clădire Corp 4 - magazie de alimente, clădire Corp 3 - cantină-bucătărie, s-au creat facilităţi pentru persoanele cu dizabilităţi şi anume amplasarea şi dotarea cu două lifturi tip spital pentru clădirile Corp 1 si Corp 2. necesare pentru deplasarea personalului de la etaje la parter şi invers bolnavi cronici, cu targa, şi cei cu handicap locomotor la cabinetele medicale de la parter.

S-a făcut şi o sală de recuperare la parter, sală de mese la etajul unu cât şi pentru evacuare în caz de incendiu – a mai explicat directorul căminului.