Redacția StartupCafe.ro
Au mai rămas 4 zile până la depunerea Declarației unice (formularul 212) privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, așa că acum, în pragul deadline-ului, un consultant fiscal răspunde, într-o analiză, la câteva întrebări utile privind DU 2023.
Pentru că regulile de impozitare a veniturilor persoanelor fizice sunt complexe și diferă în funcție de tipul de venit, Nadia Oanea, consultant fiscal la NOA Tax &Training SRL, a realizat o sistematizare a acestora, în corelație cu obligația și modul de declarare a impozitului anual și a contribuțiilor sociale prin declarația unică.
În funcție de tipul de venit, calcul și plată a impozitului pe venit se face prin una din aceste modalități:
Declararea impozitului pe venit se face, de regulă, anual, prin declarația unică, cu excepția situației când impozitul se calculează prin reținere la sursă și impozitul este final.
Totuși, chiar dacă pentru un anumit tip de venit nu este obligatorie completarea capitolului privind impozitul pe venit din declarația unică, el ar putea atrage obligația completării capitolului pricind contribuția de asigurări sociale sau cea privind contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Anul 2023 a adus modificări importante în legislație atât la impozit pe venit, cât și la CAS și CASS. Deoarece în declarația unică ce se depune până la 25 mai 2023 se declară atât veniturile din 2022, cât și veniturile estimate pentru 2023, sunt aplicate 2 seturi diferite de reguli la același tip de venit, atunci când calculăm impozitul și contribuțiile datorate la 2022, respectiv impozitul și contribuțiile estimate la 2023.
Iată câteva dintre principalele diferențe între cum se calulează impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate pentru veniturile realizate în 2022, și cum se declară impozitul și contribuțiile estimate pe 2023, deoarece legislația fiscală s-a schimbat în această privință.
În ceea ce privește impozitul pe venit, cele mai importante schimbări au intervenit la impozitarea veniturilor pasive.
Astfel, pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor din patrimonial personal (i.e., adică atunci când închiriem un imobil sau o mașină), pentru anul 2022, impozitul pe venit se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra diferenței dintre venitul brut din chirii și o cotă forfetară de cheltuieli de 40% din venituri. Începând cu 2023, venitul impozabil este egal cu venitul brut, fără deducerea de 40% aplicată în trecut.
Sunt exceptați de la această regulă:
La impozitarea veniturilor din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal (adică atunci când vindem un bun imobil), din 2023 nu mai deducem suma neimpozabilă de 450.000 lei din valoarea tranzacției. Totuși, cota de impozit poate scădea de la 3% la 1% din valoarea tranzacției dacă vindem imobilul după 3 ani sau mai mult de la dobândire. Totuși, aceste venituri se impozitează la data tranzacției, impozitul este final și nu se declară în declarația unică, nefiind nici incluse în baza de calcul a CAS sau a CASS.
În cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală (de ex., atunci când scriem un articol, o carte, o piesă, sau livrăm un curs etc.), se depune declarația unică doar dacă impozitul nu se plătește prin reținere la sursă. Reținerea la sursă intervine când plătitorii venitului sunt persoane juridice sau alte entități care au obligația de a conduce evidență contabilă. Impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 10% asupra diferenței dintre venitul brut și o cotă forfetară de cheltuieli de 40%, sau asupra venitului net determinat în sistem real, dacă persoana fizică optează și ține contabilitatea veniturilor și cheltuielilor în partidă simplă.
Dividendele distribuite până la 31 decembrie 2022 au fost impozabile cu cota de 5%, în timp ce dividendele distribuite începând cu 1 ianuarie 2023 sunt supuse cotei de impozit de 8%. Impozitul se plătește prin reținere la sursă, impozitul fiind final, deci pentru dividendele din România nu se completează declarația unică la rubrica de impozit pe venit ci, eventual, se iau în considerare la calculul CASS. Dividendele din străinătate, însă, se declară de beneficiarii rezidenți fiscali români, la rubrica de venituri din străinătate.
În declarația unică se declară și impozitul pe câștigurile sau pierderile din transferul titlurilor de valoare și orice alte operațiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum și din transferul aurului de investiții. Atât în 2022, cât și în 2023, câștigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare, altele decât instrumentele financiare derivate, se calculează, după caz
- la data încheierii tranzacției, pe baza documentelor justificative, de către intermediar dacă operațiunea se efectuează printr-un intermediar, sau
- la data efectuării plăților prețului tranzacției, pe baza documentelor justificative, de către beneficiarul de venit, dacă operațiunea nu se efectuează printr-un intermediar.
Însă, impozitul pe câștig se calculează diferit în 2023 față de 2022. Dacă în 2022 contribuabilul își declară venitul anual (câștigurile și pierderile cumulate pe întregul an din tranzacții cu titluri de valoare, influențate de pierderi reportate, dacă este cazul) și impozitul pe venit aferent, din 2023, intermediarii rețin impozitul la sursă, impozitul fiind final.
De asemenea, cota de impozitare scade de la 10% la 1% sau 3%, în funcție de durata de deținere a titlurilor tranzacționate. Doar pentru tranzacțiile care nu sunt făcute printr-un intermediar se mențin și în 2023 regulile de calculare, declarare și plată a impozitului valabile la 2022 (adică prin autodeclarare în declarația unică, impozitul fiind de 10% din câștigul net anual).
Pentru anul 2022, intermediarii rezidenți fiscal în România, societățile de administrare a investițiilor sau societățile de investiții autoadministrate, au avut următoarele obligații:
Contribuabilul trebuie să declare în declarația unică cu termen 25 mai 2023 câștigul net anual/pierderea netă anuală și impozitul de 10% la câștigul anual net din tranzacții, determinat ca diferență între câștigurile și pierderile înregistrate în cursul anului fiscal respectiv, cumulat de la începutul anului, din transferul titlurilor de valoare.
Începând din 2023, intermediarii definiți potrivit legislației în materie, societățile de administrare a investițiilor, societățile de investiții autoadministrate, administratorii de fonduri de investiții alternative pot fi atât rezidenți fiscali români, cât și nerezidenți care au în România un sediu permanent ce are calitatea de intermediar. Acești intermediari au următoarele obligații:
Începând din 2023, pentru tranzacționarea prin intermediarii menționați mai sus, se aplică următoarele cote de impozitare a câștigurilor de capital: prin aplicarea unei cote de 1% asupra fiecărui câștig din transferul titlurilor de valoare care au fost dobândite și înstrăinate într-o perioadă mai mare de 365 de zile, inclusiv, de la data dobândirii, sau prin aplicarea unei cote de 3% asupra fiecărui câștig din transferul titlurilor de valoare care au fost dobândite și înstrăinate într-o perioadă mai mică de 365 de zile de la data dobândirii.
Pentru determinarea perioadei în care au fost deţinute se consideră că titlurile de valoare şi instrumentele financiare sunt înstrăinate/răscumpărate în aceeași ordine în care au fost dobândite, respectiv primul intrat - primul ieşit, pe fiecare simbol. Pentru calculul câştigului, valoarea fiscală se determină prin aplicarea metodei preţului mediu ponderat, cuprinzând şi costurile aferente transferului/operaţiunii, pe fiecare simbol, indiferent de perioada de deţinere.
Pierderile obţinute din transferul titlurilor de valoare şi din operaţiuni cu instrumente financiare derivate, efectuate prin intermediari, nu se reportează şi nu se compensează, acestea reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului.
Și câștigurile din tranzacții cu criptomonede se declară prin declarația unică. Câștigul din transferul de monedă virtuală este egal cu prețul de vânzare minus prețul de achiziție (inclusiv costurile directe aferente tranzacției).
Câștigul sub 200 lei/tranzacție nu se impozitează, cu condiția ca totalul câștigurilor din transferul de monedă virtuală într-un an fiscal să nu depășească 600 lei. Regulile sunt neschimbate din 2019.
Rezidenții fiscali în România declară atât veniturile din România, cât și cele din străinătate. Pentru veniturile din străinătate, contribuabilii includ în declarație atât venitul din străinătate, cât și impozitul plătit în statul sursă, și aplică metoda de evitare a dublei impuneri din convenția încheiată între România și statul sursă (adică metoda creditului fiscal sau metoda scutirii).
Nu vom declara în declarația unică veniturile din salarii obținute de la un angajator nerezident, pentru muncă desfășurată în străinătate, pentru care dreptul de impunere aparține statului străin, care este statul sursă al acestor venituri din salarii.
Nerezidenții au obligația să declare venituri realizate din România ca țară sursă, atunci când România are drept de impozitare conform legislației domestice, iar impozitul nu se calculează și nu se plătește prin reținere la sursă.
Dacă impozitul se datorează doar în țara de rezidență, conform convențiilor, nerezidentul depune declarația unică și anexează certificatul de rezidență fiscală pentru a proba motivul pentru care declară impozit de plată zero în România. Dacă, însă, România are drept de impozitare asupra veniturilor conform convențiilor, sau nu există o asemenea convenție, atunci impozitul este datorat în România.
De exemplu, dacă persoana fizică care tranzacționează titluri de valoare este nerezidentă fiscal în România, aceasta are obligația de depune declarația unică astfel:
Veniturile din transferul titlurilor de valoare, altele decât instrumente financiare derivate, emise de rezidenţi români, veniturile din operaţiuni cu instrumente financiare derivate realizate printr-un intermediar, rezident fiscal român la care persoana fizică are deschis contul, sunt considerate ca fiind obţinute din România, indiferent dacă sunt primite în România sau în străinătate.
Persoana fizică nerezidentă are obligaţia de a declara câştigurile/pierderile pentru tranzacţiile care nu sunt efectuate printr-un intermediar, rezident în România, cu anexarea la declarația unică a certificatului de rezidență fiscală, însoțit de traducerea autorizată în limba română, pentru aplicarea prevederilor convenției de evitare a dublei impuneri. Când tranzacția este efectuată prin intermediar rezident în România, certificatul de rezidență se prezintă intermediarului.
Pentru tranzacțiile efectuate prin intermediari rezidenți fiscal în România, persoana fizică nerezidentă are obligația declarării doar dacă România nu are drept de impozitare pe câștigurile de capital, conform convenției de evitare a dublei impuneri între România și țara de rezidență a persoanei fizice sau dacă nu există o asemenea convenție de evitare a dublei impuneri.
În ceea ce privește contribuțiile sociale, avem plafoane diferite de venituri pentru care ele se datorează și baze de calcul diferite în 2022 și 2023.
În ceea ce privește plafonul minim al veniturilor de la care în sus se datorează CAS la veniturile din activități independente și / sau venituri din drepturi de proprietate intelectuală, atât în 2022, cât și în 2023, contribuția de asigurări sociale se datorează de către persoanele fizice care obțin venituri din activități independente și venituri din drepturi de proprietate intelectuală, dacă veniturile nete cumulate au o valoare cel puțin egală cu 12 salarii minime brute pe țară, în vigoare la termenul de depunere a declarației privind veniturile estimate.
Dacă veniturile estimate pentru 2022 au fost mai mici, persoanele fizice au avut posibilitatea să opteze să plătească CAS.
Sunt scutiți de la plata CAS pensionarii care obțin și venituri din drepturi de proprietate intelectuală sau din activități independente. Nici salariații care obțin și venituri din drepturi de proprietate intelectuală nu vor plăti CAS pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală.
Baza anuală de calcul al CAS o reprezintă venitul ales de contribuabil, dar nu mai puțin de un anumit prag, și aici avem modificări. Pentru anul 2012, baza de calcul al CAS nu poate fi mai mică decât nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, în vigoare la termenul de depunere a declarației privind venitul estimat (adică 12*2550 lei=30.600 lei).
Pentru anul 2023, baza anuală de calcul al CAS, pentru veniturile din activități independente, contracte de activitate sportivă și drepturi de proprietate intelectuală, o reprezintă venitul ales de contribuabil, care nu poate fi mai mic decât:
nivelul de 12 salarii minime brute pe țară, în vigoare la termenul de depunere a declarației estimative pe 2023 (adică 3.000 lei/lună *12 = 36.000 lei), în cazul veniturilor realizate cuprinse între 12 salarii minime brute pe țară inclusiv și 24 de salarii minime brute pe țară,
nivelul de 24 de salarii minime brute pe țară, în vigoare la termenul de depunere a declarației estimative pe 2023 (adică 3.000 lei/lună * 24 = 72.000 lei), în cazul veniturilor realizate cel puțin egale cu 24 de salarii minime brute pe țară.
În concluzie, persoanele fizice care obțin venituri din activități independente vor declara până la 25 mai 2023 astfel:
Persoanele fizice care realizează venituri din contracte de activitate sportivă (o formă particulară de venituri din activități independente) sau din drepturi de proprietate intelectuală, pentru care impozitul se reține la sursă, au obligația de a completa Subsecțiunea 1 ”Date privind CAS datorată” din declarația unică, dacă nivelul venitului realizat pe fiecare sursă de venit în 2022, estimat și realizat efectiv, este mai mic de 12 salarii minime brute pe țară în vigoare în anul 2022, însă nivelul venitului net/brut cumulat este mai mare de 12 salarii minime brute pe țară.
În ceea ce privește contribuția la asigurările de sănătate (CASS), aceasta se datorează în 2022, prin autodeclarare, de persoanele fizice care obțin venituri nete impozabile cumulate din orice fel de venituri, altele decât veniturile de natură salarială, de cel puțin 12 salarii minime brute pe țară, CASS datorată fiind de 10% din 12 salarii minime în vigoare la termenul de depunere a declarației estimative pe 2022 (adică 12 luni*2.550 lei/lună=30.600 lei).
La 2023, plafonul veniturilor de la care se datorează CASS prin autodeclarare scade la 6 salarii minime brute pe țară în vigoare la data depunerii declarației estimative pe 2023 (adică 3.000lei/lună*6=18.000 lei), iar baza de calcul a CASS se modifică:
Următoarele categorii de venituri sunt incluse în obligația de a declara CASS în declarația unică, cu termen 25 mai 2023:
În ceea ce privește veniturile din dividende, se iau în considerare dividendele încasate în an, distribuite după 1 ianuarie 2018.
Rubrica dedicată CASS se completează în următoarele situații:
Fac excepție veniturile pentru care CASS se calculează și plătește de către plătitorul venitului, prin reținere la sursă: veniturile drepturi de proprietate intelectuală, veniturile în baza contractelor de activitate sportivă, veniturile din arendă sau din asocieri cu persoane juridice, dacă la începutul anului fiscal relevant se estimează de la un singur plătitor venituri mai mari de 6 salarii minime, cu regularizarea calculului CASS prin declarația unică, de către beneficiarul venitului, dacă estimarea diferă de venitul efectiv realizat la sfârșit de an.
Termenul de plată pentru impozitul pe venitul anual al anului 2022 și pentru CAS și CASS aferente anului 2022 este 25 mai 2023. Pentru impozitul pe venit și contribuțiile sociale aferente veniturilor estimate pentru anul 2023, termenul de plată este 25 mai 2024, iar contribuabilii pot efectua plata acestui impozit oricând până la acest termen.
De asemenea, prin declarația unică poate fi direcționat până la 3,5% din impozitul datorat pe venitul net anual impozabil/câştigul net anual impozabil aferent anului 2022, pentru susţinerea entităţilor nonprofit şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private.
---