Claudiu Zamfir

Firmele trebuie obligate să introducă sisteme de măsurare a orelor suplimentare efectuate de angajați (Justiție)

Thumbnail

Firmele din țările membre ale Uniunii Europene, inclusiv din România, trebuie obligate de către autoritățile statului să introducă sisteme de măsurare a timpului de lucru zilnic și a orelor suplimentare efectuate de angajați, a decis, recent, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).

Instanța europeană a fost sesizată într-un caz din Spania, în care sindicaștii s-au plâns că subsidiara spaniolă a Deutsche Bank nu ar fi avut implementat un sistem eficient de mpsurare a orelor suplimentare efectuate de angajați în fiecare zi. CJUE a decis în acest caz că dreptul spaniol nu este capabil să garanteze respectarea efectivă a obligațiilor prevăzute de Directiva privind timpul de lucru și de Directiva privind securitatea și sănătatea lucrătorilor la locul de muncă.

Hotărârea instanței de la Luxemburg, din 14 mai 2019, se aplică pe tot cuprinsul UE, inclusiv în România.

În vederea asigurării efectului util al drepturilor conferite de Directiva privind timpul de lucru și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, statele membre UE trebuie să impună angajatorilor obligația de a institui un sistem obiectiv, fiabil și accesibil care să permită măsurarea duratei timpului de lucru zilnic efectuat de fiecare lucrător.

Revine statelor membre sarcina să definească modalitățile concrete de punere în aplicare a unui astfel de sistem, în particular forma pe care acesta trebuie să o aibă, ținând seama eventual de particularitățile proprii fiecărui sector de activitate în cauză sau de specificități, în special de mărimea anumitor întreprinderi.

Judecătorii UE au subliniat și  importanța dreptului fundamental al fiecărui lucrător la o limitare a duratei maxime de lucru și la perioade de repaus zilnic și săptămânal, care este consacrat în cartă și al cărui conținut este precizat de Directiva privind timpul de lucru.

Statele membre sunt ținute să asigure lucrătorilor beneficiul efectiv al drepturilor care le-au fost conferite, fără ca modalitățile concrete alese pentru asigurarea aplicării directivei să poată goli aceste drepturi de esența lor.

Curtea amintește în această privință că lucrătorul trebuie considerat parte vulnerabilă în cadrul raportului de muncă, astfel încât este necesar să se prevină ca angajatorul să îi impună o restricție a drepturilor sale.

CJUE constată că, în lipsa unui sistem care să permită măsurarea duratei timpului de lucru zilnic al fiecărui lucrător, nu se poate stabili în mod obiectiv și fiabil nici numărul de ore de lucru efectuate precum și repartiția lor în timp, nici numărul de ore suplimentare, ceea ce face excesiv de dificil, dacă nu imposibil în practică, pentru lucrători să asigure respectarea drepturilor lor.

Astfel, stabilirea obiectivă și fiabilă a numărului de ore de lucru zilnic și săptămânal este esențială pentru a determina dacă durata maximă săptămânală de lucru care include orele suplimentare precum și perioadele minime de repaus zilnic și săptămânal au fost respectate.

Curtea apreciază așadar că o reglementare națională care nu prevede obligația de a recurge la un instrument care să permită această stabilire nu garantează efectul util al drepturilor conferite de cartă și de Directiva privind timpul de lucru, întrucât privează atât angajatorii, cât și lucrătorii de posibilitatea de a verifica dacă aceste drepturi sunt respectate.

Parallax

Vizualizari
3644
Conţinut
Parerea ta despre articol
Adauga comentariu

- Ultimele știri -

 


  Ultimele știri