Pontajul pe legea nouă: Am dat Ministerului Muncii 3 exemple de lucrători și ne-a trimis o explicație
Claudiu Zamfir

Pontajul pe legea nouă: Am dat Ministerului Muncii 3 exemple de lucrători și ne-a trimis o explicație

Thumbnail

Am solicitat Ministerului Muncii să explice cum se vor aplica noile reglementări privind pontajul angajaților, cu menționarea orei de începere și de încheiere a lucrului, înregistrată în fiecare zi. Statul ne-a oferit un răspuns cu explicații amănunțite.

Firmele trebuie să țină la locul de muncă și evidența începerii orelor de lucru ale salariaților, conform unei recente modificări a Codului Muncii, care a generat nedumerirea unora dintre patronii din România, mai ales în domenii în care salariații nu sunt într-un flux de producție cu ore clare, care să depindă de firmă sau de lucrători.

”Angajatorul are obligaţia de a ţine la locul de muncă evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidenţierea orei de începere şi a celei de sfârşit al programului de lucru, şi de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidenţă, ori de câte ori se solicită acest lucru” - prevede art 119 din Codul Muncii, modificat recent de Guvern, prin Ordonanța de urgență 53/2017.

Până la această modificare, articolul 119 din Codul muncii nu prevedea evidența orei de începere și de terminare a lucrului pentru fiecare salariat:

”Angajatorul are obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă ori de câte ori este solicitat” - se prevedea înainte art. 119 din Codul muncii.

StartupCafe.ro a întrebat Ministerul Muncii cum vor putea firmele să respecte obligatia de a ține la locul de muncă evidența orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidențierea orei de începere și a celei de sfârșit al programului de lucru, angajatorii în cazul salariaților de pe poziții sau domenii ca:

  • Vânzări - în situațiile în care agentul de vânzări are în permanență asupra sa mostrele sau ofertele pe care le prezintă clienților, iar clienții nu sunt disponibili întotdeauna la un program fix al agentului de vânzări, așa cum este trecut în evidența angajatorului său.
  • Industrii creative - în situațiile unor artiști, designeri, arhitecți, care pot lucra în intervale orare dificil de determinat de către angajator, influențate de procese de creație, idei, inspirație.
  • Mass media - în situațiile unor jurnaliști care lucrează cu diferite surse, în condițiile unui flux informațional independent de voința jurnalistului sau de programul stabilit de angajator în evidența orei de sosire și plecare de la locul de muncă. În astfel de situații nu pot fi asigurate nici ture / schimburi de lucru zilnice, având în vedere că numai autorul unui articol are capacitatea să realizeze acel produs jurnalistic și să mențină legătura cu anumite surse de informație.

Ministerul Muncii ne-a explicat că în cele trei cazuri se pot utiliza programul de lucru inegal sau programul de lucru individualizat.

Pentru cele trei categorii de salariați/domenii de activitate exemplificate în cuprinsul solicitării, angajatorul poate stabili organizarea timpului de muncă, în funcție de specificul activității desfășurate, dar cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la timpul de muncă și de odihnă.

Astfel, Legea nr. 53/2003 – Codul muncii reglementează posibilitatea utilizării de programe de muncă care fac posibilă respectarea obligației prevăzută la art. 119 din același act normativ în cele trei situații descrise: programul de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate, programul de lucru individualizat, programul în ture. Programul inegal de lucru poate funcționa numai dacă este specificat expres în cuprinsul contractului individual de muncă” - spune Ministerul Muncii, în răspunsul oferit la solicitarea StartupCafe.ro.

Explicațile ministerului mai cuprind și alte situații, cum sunt cele ale șoferilor sau ale salariaților care muncesc la domiciliu.

Redăm explicațiile Ministerului Muncii la solicitarea StartupCafe.ro (sublinierile ne aparțin):

Obligația angajatorului de a ține evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat era prevăzută în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, încă de la intrarea în vigoare a acesteia, la 1 martie 2003.

Această evidență este obligatorie nu numai pentru a crea posibilitatea verificării modului în care angajatorul respectă prevederile legale privind timpul de muncă și de odihnă, dar și pentru întocmirea corectă a statului de salarii. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabil prevede la Anexa nr. 2, Grupa a V-a - “Salarii și alte Drepturi de Personal”, faptul că documentele de evidență a timpului lucrat efectiv  stau la baza  întocmirii statului de salarii, document pentru calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților, contribuțiilor și al altor sume datorate.

Având în vedere importanța evidenței timpului de muncă efectiv lucrat, atât pentru salariat și angajator, cât și pentru instituțiile care au competența de a verifica respectarea legislației privind timpul de muncă și de odihnă, precum și constituirea drepturilor bănești cuvenite salariaților, a contribuțiilor aferente și a altor sume datorate, apreciem că intenția de reglementare  a fost aceea de a obliga angajatorul să țină o evidenţă reală a orelor de muncă prestate efectiv de către fiecare salariat.

Pentru  evidență corectă a timpului de muncă, concretizată în pontajul centralizator întocmit lunar în vederea întocmirii statului de salarii, aceasta trebuie să aibă la bază documentele primare de evidență existente la locul de muncă în care salariatul își desfășoară în mod concret activitatea, chiar dacă acesta este un loc mobil, cum au, de exemplu, conducătorii auto, fapt care se întâmpla și până în prezent.

Pentru cele trei categorii de salariați/domenii de activitate exemplificate în cuprinsul solicitării, angajatorul poate stabili organizarea timpului de muncă, în funcție de specificul activității desfășurate, dar cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la timpul de muncă și de odihnă.

Astfel, Legea nr. 53/2003 – Codul muncii reglementează posibilitatea utilizării de programe de muncă care fac posibilă respectarea obligației prevăzută la art. 119 din același act normativ în cele trei situații descrise: programul de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate, programul de lucru individualizat, programul în ture. Programul inegal de lucru poate funcționa numai dacă este specificat expres în cuprinsul contractului individual de muncă.

În ceea ce privește modalitatea de evidențiere a orelor de muncă efectiv prestate de către salariat, legiuitorul nu a stabilit modul în care angajatorul trebuie să țină această evidență. Conform art. 40 alin. 91) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, angajatorul are atributul de a stabili organizarea și funcționarea unității. Astfel, această evidență poate fi ținută atât în format letric cât și electronic, pentru persoanele care au acces la locul de muncă pe baza unui card electronic, sau înregistrează intervalul în care prestează efectiv activitatea în orice alt mod (de exemplu, înregistrarea în tahograf a perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto), urmând ca întocmirea evidenței lunare centralizatoare să aibă la bază aceste documente primare de evidență a timpului real de muncă efectuat de către salariat la locul său de muncă, indiferent dacă acesta este fix sau mobil.

În cazul lucrătorilor mobili, cum sunt persoanele care desfășoară activități de transport rutier, în condițiile în care HG nr. 38/2008 privind organizarea timpului de muncă al persoanelor care efectuează activităţi mobile de transport rutier, timpul de muncă al lucrătorului mobil este definit ca fiind perioada de la începutul până la sfârșitul timpului de lucru, în cursul căreia lucrătorul mobil se află la postul său de lucru, la dispoziția angajatorului și în exercițiul funcțiilor sau activităților sale.

În situația cadrelor didactice, acestea au reglementări speciale prevăzute de Legea educației naționale nr. 1/2011. De exemplu, pentru învățământul universitar de licență este  prevăzut că norma didactică săptămânală se cuantifică în ore conventionale,  o oră de activități de predare reprezentând două ore convenționale, iar celelalte activități cuprinse în norma didactică, cuantificându-se în ore conventionale, printr-o metodologie aprobată de senatul universitar, în funcție de programul de studii, profil și specializare, astfel încât unei ore fizice de activități să îi corespundă minimum 0,5 ore convenționale.

Prin urmare, și în acest caz, angajatorul va ține evidența orelor de muncă prestate de cadrele didactice având în vedere atât principiul general al întocmirii unei situații reale, corespunzătoare timpului efectiv lucrat, dar și reglementările speciale privind timpul de muncă al cadrelor didactice.

În ceea ce îi privește pe salariaţii cu munca la domiciliu, respectiv acei salariaţi care îndeplinesc la domiciliul lor atribuţiile specifice funcţiei pe care o deţin, Codul muncii prevede faptul că aceștia îşi stabilesc singuri programul de lucru, angajatorul fiind în drept să verifice activitatea acestora în condiţiile stabilite prin contractul individual de muncă.

Modificările aduse articolului 119 din Codul muncii au intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii (7 august 2017 - n.r.)

Precizăm că prin modificarea adusă legiuitorul nu a făcut decât să clarifice o reglementare deja existentă, care, pentru o corectă aplicare, trebuia și până în prezent să se raporteze la orele efectiv lucrate de către salariat, nu cum s-a constatat uneori în practică, la un număr de ore înregistrate într-un formular centralizator de pontaj întocmit la sediul angajatorului, fără a ține cont de activitatea reală a salariatului.

De exemplu, sunt societăți de pază și protecție care prezintă ca evidență a timpului de muncă pontaje centralizatoare din care rezultă că salariații prestează activitate de luni până vineri, 8 ore/zi sau chiar 2 sau 4 ore/zi, în condițiile în care, din registrul de procese-verbale de predare-primire a serviciului (document în care este evidențiată ora începere şi cea de sfârşit a serviciului), folosit la fiecare post de pază conform Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, republicată, rezultă că timpul real lucrat este de 12, 16 sau chiar 24 de ore, inclusiv sâmbăta și duminica.

Parallax

Vizualizari
33198
Conţinut
Parerea ta despre articol
Adauga comentariu

- Ultimele știri -

 

  Ultimele știri

 

Cookie Settings