Justiția UE: Cum trebuie să fie acordul pentru cookie-uri, cerut vizitatorilor de către site-uri

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat, marți, o hotărâre în care indică modul în care site-urile sunt obligate să ceară vizitatorilor acordul pentru plasarea cookie-urilor, în Uniunea Europeană.

Cookie-urile sunt fișiere pe care un site le plasează pe computerul vizitatorului și pe care le poate accesa din nou cu ocazia unei noi vizite făcute pe a site de către același vizitator, pentru a facilita navigarea pe internet sau tranzacțiile ori pentru a obține informații referitoare la comportamentul acestuia din urmă pe internet.

Potrivit Curții de la Luxemburg:

• Consimțământul pe care un site  trebuie să-l ceară unui vizitator pentru plasarea și consultarea de cookie-uri pe dispozitivul persoanei respective nu este exprimat în mod valabil prin intermediul unei simple căsuțe bifate în prealabil, pe care acest utilizator să o debifeze pentru a refuza să își dea consimțământul.
• Dreptul Uniunii Europene urmărește să protejeze utilizatorul de orice ingerință în viața privată a utilizatorului, în special împotriva riscului ca hidden identifiers sau alte procedee similare să acceseze echipamentul său fără știrea sa.
• Acest consimțământ trebuie să fie specific, astfel încât faptul că un utilizator activează butonul de participare la jocul promoțional nu este suficient pentru a considera că el și-a dat în mod valabil consimțământul la plasarea cookie-urilor.
• Informațiile pe care furnizorul de servicii trebuie să le ofere utilizatorului includ durata de funcționare a cookie-urilor, precum și posibilitatea sau imposibilitatea ca terții să aibă acces la aceste cookie-uri.

Curtea de Justiție a UE a dat această hotărâre într-un caz din Germania, în care o federație de consumatori a reclamat că o firmă germană, Planet49, folosește în cadrul unor jocuri promoționale online, căsuțe bifate în prealabil prin care internauții care doresc să participe își exprimă acordul cu privire la plasarea de cookie-uri.

Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.