O avocată de București le ia apărarea patronilor români care s-au trezit acum că ANAF le cere sume de zeci de mii de euro reprezentând TVA retroactiv pe ultimii 5 ani, cu penalități și dobânzi, cazuri expuse recent și pe Grupul Antreprenorilor din România, care reunește o comunitate de peste 270.000 de membri, pe Facebook.
Într-un punct de vedere transmis comunității antreprenoriale StartupCafe.ro, avocata Alina Nica, fondatoarea biroului de avocatură Lawyeresse, care asistă pe unii dintre patronii de mici afaceri care s-au pomenit cu Fiscul pe cap, reclamă că ar fi „mii de contribuabili care au funcționat ani la rând sub plafonul de scutire, în deplină transparență și bună-credință” și care acum „s-au trezit cu decizii de impunere pentru TVA aferentă unor perioade care merg înapoi până în 2019 (perioada de prescripție), dar care se fundamentează pe o situație care subzistă de 10–13 ani”.
„Sunt oameni cărora, cu ani în urmă, statul le-a anulat codul de TVA și i-a lăsat să creadă că totul este în regulă, oameni verificați, validați, incluși în lista albă, care astăzi se trezesc transformați în ‘datori’ pentru o obligație pe care ANAF nu a aplicat-o, nu a explicat-o și, uneori, chiar el însuși trebuia să o îndeplinească în locul lor” - consideră avocata.
Între timp, StartupCafe a făcut demersuri oficiale la Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru a afla care este numărul patronilor care s-au confruntat, în anul 2025, cu decizii ANAF de impunere pentru TVA retroactiv. Când vom primi răspunsul, îl vom publica pe site-ul nostru, StartupCafe.ro.
Alina Nica insistă că firmele în cauză și patronii lor nu pot fi acuzați de evaziune fiscală. În plus, avocata invocă și plafonul de 300.000 de lei (care a crescut la 395.000 de lei de la 1 septembrie 2025), cifra de afaceri sub care firmele sunt neplătitoare de TVA.
„Nu vorbim despre evaziune și nici despre rea-credință, ci despre oameni și companii care au funcționat exact așa cum au declarat, exact așa cum au fost înregistrați și exact așa cum ANAF i-a încurajat să funcționeze. Sunt companii care, prin prisma volumului activității și prin prisma vectorului fiscal cu care au figurat în permanență, neplătitori de TVA, s-au comportat ca fiind neplătitori de TVA. Ce li se reproșează în esență acestor contribuabili e că nu au cerut, ulterior anulării codului de TVA, reînregistrarea în scopuri de TVA. Însă cifra de afaceri a acestor contribuabili s-a situat mereu sub plafonul de scutire” - afirmă avocata.
De asemenea, ea spune că, în cazul clienților săi, statul nu poate invoca un prejudiciu prin neplata TVA.
„Chiar și dacă acești contribuabili ar fi bifat o formalitate și s-ar fi reînregistrat în scopuri de TVA imediat ulterior anulării codului TVA, statul nu ar fi încasat nimic. De ce? Pentru că, cel puțin în cazurile pe care le gestionez și de care am cunoștință, contribuabilii nu au depășit niciodată plafonul de scutire de TVA în activitatea lor și, așa cum este evident din conduita lor de până astăzi, aceștia nu ar fi optat niciodată pentru a deveni plătitori de TVA. Așadar, activitatea lor s-ar fi desfășurat exact în acele condiții în care s-a desfășurat deja, fără să colecteze și fără să datoreze TVA” - susține Nica.
În plus, avocata consideră că ar fi disproporționate și măsura aplicării de penalități și dobânzi pentru TVA retroactiv.
„Pentru mulți contribuabili, adevărata lovitură nu este debitul principal, ci accesoriile, dobânzi și penalități care depășesc uneori cu mult suma principală, încălcând astfel principiul proporționalității” - susține avocata Alina Nica.
Redăm mai departe întreaga analiză a avocatei Alina Nica (Lawyeresse), transmisă comunității antreprenoriale StartupCafe.ro :
De PE lista albă PE lista neagră: cum sunt pedepsiți contribuabilii corecți
„Imaginați-vă că sunteți un om obișnuit. Un antreprenor mic, un freelancer, un profesionist care își vede de treabă, își plătește taxele, își ține contabilitatea la zi și își construiește afacerea pas cu pas, cu grijă și cu teamă să nu greșească.
Imaginați-vă că, ani la rând, statul vă spune că sunteți în regulă. Nu doar prin tăcere sau lipsa unor acțiuni/sancțiuni, ci prin acte oficiale: vă verifică, vă include în lista albă, vă emite certificate fiscale curate, vă validează vectorul fiscal, vă tratează ca pe un contribuabil corect.
Apoi, într-o dimineață obișnuită, în timp ce vă beți cafeaua sau vă pregătiți copiii pentru școală, primiți o decizie de impunere pentru TVA pe ultimii 5-6 ani. Nu pentru că ați ascuns ceva. Nu pentru că ați încercat să păcăliți statul. Nu pentru că ați făcut ceva greșit.
Ci pentru că statul a creat o lege neclară, a aplicat-o incoerent, a ignorat-o ani la rând, iar acum, brusc, are nevoie de bani. Și, în loc să își asume propriile omisiuni, propriile neclarități și propriile obligații neîndeplinite, alege calea cea mai ușoară: să mute povara pe umerii celor care au fost corecți.
Imaginați-vă șocul. Imaginați-vă neputința. Imaginați-vă sentimentul acela amar că ai făcut tot ce ai putut, tot ce ai știut, tot ce ți s-a cerut și totuși ești tratat ca un hoț.
La Lawyeresse, în ultimele luni am întâlnit mulți astfel de oameni. Aceștia nu au venit la noi pentru că ar fi greșit ceva, ci pentru că au fost prinși într-o situație creată de o lege neclară și de o administrație care nu și-a îndeplinit obligațiile la timp. Sunt oameni care au muncit cinstit, au respectat regulile și au avut încredere în instituțiile statului.
Așadar, aceasta nu este doar o poveste despre fiscalitate, ci o poveste despre noi toți și despre realitatea care ne înconjoară. Este povestea unei nedreptăți care, în orice moment, poate deveni nedreptatea oricăruia dintre noi.
- Contribuabili corecți, transformați peste noapte în „vinovați”: cum a ajuns ANAF să sancționeze propria neglijență
Mii de contribuabili care au funcționat ani la rând sub plafonul de scutire, în deplină transparență și bună-credință, s-au trezit cu decizii de impunere pentru TVA aferentă unor perioade care merg înapoi până în 2019 (perioada de prescripție), dar care se fundamentează pe o situație care subzistă de 10–13 ani. Sunt oameni cărora, cu ani în urmă, statul le-a anulat codul de TVA și i-a lăsat să creadă că totul este în regulă, oameni verificați, validați, incluși în lista albă, care astăzi se trezesc transformați în ‘datori’ pentru o obligație pe care ANAF nu a aplicat-o, nu a explicat-o și, uneori, chiar el însuși trebuia să o îndeplinească în locul lor.
Nu vorbim despre evaziune și nici despre rea-credință, ci despre oameni și companii care au funcționat exact așa cum au declarat, exact așa cum au fost înregistrați și exact așa cum ANAF i-a încurajat să funcționeze. Sunt companii care, prin prisma volumului activității și prin prisma vectorului fiscal cu care au figurat în permanență, neplătitori de TVA, s-au comportat ca fiind neplătitori de TVA.
În cadrul sistemului comun al TVA-ului, statele membre sunt obligate să asigure respectarea obligațiilor care incumbă persoanelor impozabile și beneficiază în această privință de o anumită latitudine, în special în legătură cu modul de utilizare a mijloacelor de care dispun.
Printre aceste obligații, articolul 22 alineatul (2) din A șasea directivă TVA prevede în special că fiecare persoană impozabilă ține o contabilitate suficient de detaliată pentru a permite aplicarea TVA-ului și controlarea aplicării TVA-ului de către autoritățile fiscale.
Contribuabilii pe care îi asistăm noi, echipa Lawyeresse, sunt contribuabili care și-au îndeplinit în permanență obligațiile de a ține o contabilitate detaliată care a permis în permanență instituțiilor statului controlarea aplicării TVA-ului, însă ei, și numai ei, sunt tratați astăzi ca și cum s-ar fi sustras obligației de plată a unui TVA pe care nu l-au încasat niciodată. Ca și cum ar fi trebuit să știe ceva ce nici măcar ANAF nu a știut. Ca și cum ar fi avut obligații pe care ANAF însuși nu le-a considerat aplicabile timp de peste un deceniu.
Să nu uităm că în Codul fiscal (deci inclusiv în legea națională) există prevăzut cu valoare de lege, la art. 3 lit. (b) - principiul certitudinii impunerii.
Acesta oblige la elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscal.
Având în vedere numărul mare și similaritatea cazurilor despre care vorbim astăzi, este evident că în acest caz – consecințele anulării codului TVA – acest principiu nu a fost respectat. Deci nu discutăm în aceste cazuri despre o necunoaștere a legii, ci despre faptul că legea nu a fost niciodată suficient de clară, iar acum situațiile aflate sub incidența ei sunt reanalizate și tratate diferit decât au fost inițial, tocmai prin specularea acestor deficiențe legislative.
- TVA-ul „datorat” nu ar fi fost niciodată un venit al statului
Ce li se reproșează în esență acestor contribuabili e că nu au cerut, ulterior anulării codului de TVA, reînregistrarea în scopuri de TVA. Însă cifra de afaceri a acestor contribuabili s-a situat mereu sub plafonul de scutire.
Chiar și dacă acești contribuabili ar fi bifat o formalitate și s-ar fi reînregistrat în scopuri de TVA imediat ulterior anulării codului TVA, statul nu ar fi încasat nimic.
De ce? Pentru că, cel puțin în cazurile pe care le gestionez și de care am cunoștință, contribuabilii nu au depășit niciodată plafonul de scutire de TVA în activitatea lor și, așa cum este evident din conduita lor de până astăzi, aceștia nu ar fi optat niciodată pentru a deveni plătitori de TVA.
Așadar, activitatea lor s-ar fi desfășurat exact în acele condiții în care s-a desfășurat deja, fără să colecteze și fără să datoreze TVA.
În al doilea rând, este evident că cei care ar fi optat pentru înregistrarea în scopuri de TVA (scenariu pur ipotetic, contrar realității pe care o putem deja constata), ar fi făcut-o în considerarea relațiilor economice pe care le aveau, respectiv pentru că aveau contextul necesar pentru a beneficia și de dreptul de deducere - atât pentru ei, cât și pentru clienții lor.
Numai acest regim al deducerilor este cel care degrevează în întregime întreprinzătorul de sarcina TVA‑ului datorat sau achitat în cadrul tuturor activităților sale economice, asigurând neutralitatea TVA-ului.
Este incontestabil că niciunul dintre cei în discuția noastră de astăzi (aflați permanent sub plafonul de scutire) nu s-ar fi oferit voluntar să suporte din propriul buzunar contravaloarea unui TVA pe care nu l-ar fi putut deduce.
Așadar, ceea ce ANAF pretinde astăzi nu este un prejudiciu, ci un câștig artificial rezultat exclusiv din trecerea timpului.
Un fel de „împrumut fiscal” pe care contribuabilul nu l-a cerut, nu l-a cunoscut și nu l-a acceptat vreodată.
- Accesoriile - lovitura de grație
Pentru mulți contribuabili, adevărata lovitură nu este debitul principal, ci accesoriile, dobânzi și penalități care depășesc uneori cu mult suma principală, încălcând astfel principiul proporționalității.
Potrivit considerentelor CJUE din Hotărârea pronunțată în Cauza CJUE C-284/2011 EMS Bulgaria Transport OOD:
“Plata unor dobânzi de întârziere poate constitui o sancţiune adecvată, cu condiţia ca aceasta să nu depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului, care constă în prevenirea fraudei şi în asigurarea colectării corecte a TVA‑ului.
O asemenea sancțiune ar fi disproporționată dacă suma globală a dobânzilor solicitate ar corespunde cuantumului taxei deductibile, ceea ce ar însemna în esență privarea persoanei impozabile de dreptul său de deducere. “
Pe de altă parte, ca regulă generală, atunci când discutăm despre majorări/penalități, discutăm despre un echivalent al “prejudiciului”. Astfel, prejudiciul compensat prin aceste accesorii o reprezintă trecerea timpului. Dacă este așa, atunci cine este responsabil pentru respectiva trecere a timpului? Contribuabilul, care a declarat total transparent activitatea desfășurată și nu a fost notificat niciodată cu privire la greșita aplicare a legii? Sau ANAF, care avea obligația legală de a administra această situație, respectiv de a monitoriza, îndruma, informa și corecta contribuabilul?
Și Codul civil, care completează prevederile Codului fiscal, ne spune clar la articolul 1534:
„Dacă, prin acţiunea sau omisiunea sa culpabilă, creditorul a contribuit la producerea prejudiciului, despăgubirile datorate de debitor se vor diminua în mod corespunzător.“
creditorul trebuie să limiteze prejudiciul. ANAF nu doar că nu l-a limitat, dar l-a lăsat să crească, iar astăzi îl revendică sub formă de sancțiune, pe calea unui titlu executoriu cu scadență imediată.
- Culpa administrativă, uneori culpa exclusivă a ANAF
Aș vrea să vorbesc și despre câteva situații în care exclusiv ANAF avea obligații legale de reînregistrare din oficiu a contribuabilului în scopuri de TVA. Deci în acele cazuri, contribuabilul chiar nu avea niciun fel de obligație. Doar ANAF trebuia să facă. Și nu a făcut.
Este inadmisibil ca autoritatea fiscală să nu își îndeplinească obligația legală concretă plasată în sarcina sa, să lase timpul să treacă, să permită acumularea accesoriilor, și apoi să pretindă contribuabilului plata unor sume uriașe rezultate din propria sa neglijență.
- Lista albă, dovada supremă că ANAF a recunoscut conformarea contribuabililor față de obligațiile declarative
Mulți dintre contribuabilii vizați astăzi au fost verificați anterior, inclusiv prin inspecții fiscale vizând aceeași perioadă. Mai mult decât atât însă, acești contribuabili au fost incluși în lista albă publicată de ANAF, lista contribuabililor considerați complet conformi din punct de vedere al obligațiilor declarative și al celor de plată. Această includere nu este automată, ci este rezultatul unei verificări administrative efective.
Dacă obligațiile pretins neîndeplinite astăzi ar fi fost obligații declarative relevante, contribuabilii nu ar fi putut fi incluși în lista albă, unde sunt incluși potrivit legii numai contribuabilii care și-au îndeplinit toate obligațiile declarative și de plată. Faptul că ANAF a inclus aceși contribuabili pe lista albă, lista exemplelor de bună practică, demonstrează că instituția nu a considerat că acești contribuabili ar avea și altfel de obligații.
- Încrederea legitimă și securitatea juridică
Așadar, contribuabilii pe care îi asist în rezolvarea acestor probleme au funcționat ani de zile fără notificări, fără sancțiuni, fără atenționări în SPV, fiind incluși în lista albă, primind certificate de atestare fiscală curate și beneficiind inclusiv de facilități fiscale care nu se acordă, din nou, decât contribuabililor care au depuse toate declarațiile fiscale.
Toate acestea creează o încredere legitimă că obligația nu exista. Și, în orice caz, administrația nu poate sancționa retroactiv contribuabilul pentru o situație pe care ea însăși a creat-o.
- Drepturile contribuabilului nu sunt opționale
În toată această situație, pe langa sumele impuse, greu de dus este si sentimentul că ai fost corect și totuși ești tratat ca cel vinovat. Iar acesta este un sentiment pe care niciun contribuabil nu ar trebui să îl trăiască într-un stat de drept. La Lawyeresse, privim dincolo de aparențe iar ceea ce vedem acum este clar: există drepturi ale acestor contribuabili care sunt încălcate și merită apărate din respect pentru echitate, pentru lege și pentru oamenii care au făcut tot ce li s-a cerut”.
Avocat Alina Nica, Founder & Managing Partner Lawyeresse
Citește și:
- Anularea codului de TVA și consecințele fiscale: „E bine să faceți această verificare pe site-ul ANAF, ca să puteți începe noul an fără surprize neplăcute” (expert)
- „De unde să dau eu 20.000 EUR TVA retroactiv?”. Robert și-a deschis un magazin de haine, dar nu i-a mai mers. Acum are probleme cu ANAF
- Un patron s-a trezit că ANAF îi cere TVA pe facturile din ultimii 6 ani, pe firmă. Ce sfaturi a primit pe Grupul Antreprenorilor din România