Două mari eșecuri ale antreprenorului în serie Radu Georgescu. ”Eșecul e minunat, din succes nu înveți nimic”. ”Provoc comunitatea blockchain să-mi răspundă la o întrebare”

Cu cei aproape 30 de ani de afaceri în tehnologie în spate, zeci de firme și zeci de milioane de dolari avere, antreprenorul în serie Radu Georgescu a povestit, zilele trecute, despre două mari eșecuri ale sale și i-a îndemnat pe tinerii patroni să-și primească nereușitele ca pe o șansă minunată de a învăța.

 
 

„În 1992 nici măcar nu exista cuvântul antreprenoriat în limba română. Nu aveam serviciu și tot ce voiam, încă din facultate, era să am firmă - ce naiba era atunci o firmă, dacă își amintește cineva. Eram un fel de rebel, de răzvrătit atunci. Noroc cu soția, că era medic și că mai aveam și un computer acasă, mai dactilografiam eseuri sau alte documente de care avea nevoie lumea și mai făceam ceva bani. Munceam din greu. Dar oamenii au avut încredere în mine și le sunt recunoscător. Au fost vremuri minunate. (...) Am fondat 36 de companii, din care 6 mari succese, vreo 6 la care nu mi-am pierdut toți banii și multe alte experiențe minunate și distracție”, a rememorat Radu Georgescu la evenimentul Startup Path, organizat de Business Review și Impact Hub Bucharest.

Cu o avere evaluată la 45 de milioane de dolari (potrivit Top 300 Capital din 2016), Radu Georgescu este cunoscut pentru că a fondat sau a investit în afaceri ca: RAV Antivirus (pe care l-a vândut lui Microsoft), Avangate (exit către Francisco Partners, SUA), Vector Watch (exit către Fitbit), Gecad (exit către Bittnet, România), GECAD ePayment (actualmente, Pay U România, vândut către Naspers, Africa de Sud).

 
 

Ulterior s-a orientat către un fond de investiții de capital de risc de 100 de milioane de dolari, pentru a investi în firme de tehnologie din Europa Centrală și de Est.

Învățăturile lui Radu Georgescu pentru tinerii antreprenori români:

  • Eșecul este un lucru minunat. Eșecul este cel mai bun lucru din toate. Din succes nu înveți nimic. Eu cred că toți suntem datori nouă înșine cu un eșec. Eșecul este o experiență din care trebuie să scoți maximum de învățăminte și să încerci din nou și să eșuezi și iar să încerci. În cazul fericit în care prima ta încercare este măcar un mic succes, îți sponsorizează eșecul care urmează. Dar eșecul e parte din viață, e acolo și e minunat. Poți să te bucuri de el, să râzi, nu am destul cuvinte să spun cât de drăguț e eșecul. Am avut mai multe eșecuri. Cele mai vechi sunt mai haioase, cele de mai ieri sunt oarecum dureroase. Am fondat companii formidabile, una dintre ele a fost RAV, un succes.

 

  • Alt produs a fost GECAD Fast Commander, o copie a Norton Commander. Vă amintiți Norton Commander? A fost un fel de manager de fișiere, ca Windows File Explorer, dar în vremurile bune ale MS DOS. Și Norton Commander costa 29 de dolari și noi în România voiam să facem un copycat , să îl vindem cu 9 dolari și să ne îmbogățim. Ne-am gândit bine, dar eram deja în anul 1995. Ce s-a întâmplat atunci? A venit Windows 95 și Norton Commander în sine a devenit redundant, iar o copie a sa ce naiba mai era? Am băgat mulți bani la vremea aia, mult efort și am învățat că atunci când gândești un produs și o companie, trebuie să înțelegi piața și viitorul pieței. De atunci nu am mai demarat produse care urmau să se lovească de perete din cauza designului.

 

  • O altă firmă a fost RAX - Romanian Archiver Expert. Chiar atunci veneau produsele de arhivare ca Zip și altele. Noi ne-am gândit că avea viitor pentru că întotdeauna hardware-ul va fi copleșit de nevoia de stocare. Era o oportunitate mare, am găsit cel mai bun tip pe algoritmi, a creat cel mai bun produs și apoi s-a hotărât brusc să plece în SUA. Așa că firma noastră a sfrârșit fără principalul ei motor. Tot ceea ce trebuia să facem era să înțelegem care era de fapt nucleul companiei. Și asta e o problemă mare, pentru că uneori crezi că miezul este o clădire, o echipă mare, ceva sau cineva. Dar uneori este o persoană, alteori este o viziune, un motto, nu știu. Dar trebuie să înțelegi care este nucleul firmei tale și să reinvestești în acel asset, să-i creezi o rezervă și să te asiguri că nu cedează.

 

  • Prima întrebare pe care o pun (înainte să investească în firma unui antreperenor n.r.) este <<de ce?>>. Dacă vii la mine să-mi prezinți o firmă de blockchain, întreb de ce naiba blockchain și nu baze de date? Și provoc pe oricine din comunitatea blockchain să-mi răspundă la această întrebare. Ca business angel, vă dau 3 lucruri importante, despre care întreb: viziunea, abilitatea de a executa, chimia comună. Viziunea este importantă - de ce faci asta, care este viziunea ta de ansamblu? Dar, cel mai important, 80% cântărește abilitatea de a executa. Uitați-vă la toate companiile mari din lume, toate Facebook-urile, toate Google-urile. Nu ei au ideea, viziunea. Ei au abilitatea de a le executa cel mai fluent. Și da, trebuie să avem chimie, în sensul că împărtășim aceleași valori, aceeași etică și că putem să stăm o noapte în aceeași cameră fără să ne omorâm unul pe celălalt.

 

  • Dacă aș fi în aceeași postură în care eram acum 20 de ani, aș face fix același lucru. Sunt unul dintre acei puțini tipi fericiți, care nu ar schimba nimic din viața lor. Nu aș schimba nimic, pentru nimic în lume și asta e un sentiment minunat. Deciziile pe care le-am luat atunci au fost bune. Atunci eram mai tânăr, energic și credeam că dacă fac niște bani îmi vor ajunge pentru tot restul vieții. Deci prima mea vânzare, a companiei Autocad către distribuitorul Autocad, mă face să-mi fie rușine să spun cât de puțini bani am luat eu crezând că-mi vor ajunge pentru totdeauna. Până la urmă am înțeles că în niciun caz banii nu vor ajunge pentru totdeauna și probabil ăsta este cel mai mare lucru pe care trebuie să-l schimb în mintea mea.

 

  • Când am vândut RAV Antivirus lui Microsoft, în 2002, fiind prima achiziție europeană făcută de Microsoft la vremea aia,  am obținut o grămadă de bani, multă faimă. Atunci a fost a doua oară în viața mea când am crezut că banii or să-mi ajungă pentru totdeauna. Și nu mi-au ajuns.

 

  • Cei care se întreabă de ce trebuie să facă atâtea sacrificii ca să fie antreprenori nu cred că trebuie să fie antreprenori. Poți face acest sacrificu numai dacă vrei cu adevărat. Sunt două tipuri de oameni și nu este rău să fii în niciuna dintre situații: sunt oameni care vor și au nevoie să fie angajați, și oameni care vor și au nevoie să fie antreprenori. Și nu este nicidecum mai bine să fii antreprenor decât angajat sau invers. Cel mai rău este să fii ceea ce nu vrei să fii, să fii în sufletul tău un antreprenor dar să fii angajat undeva, asta e cu adevărat rău, pentru că te simți încorsetat, nu poți face prostii, știți, toate rahaturile astea... Sau să fii în sufletul tău un angajat, să tânjești după un salariu sigur la final de lună, dar să încerci din răsputeri să fii antreprenor și să nu ai la final de lună destui bani să-ți plătești cei 50 de angajați și familia ta și tot - asta este cu adevărat rău.

 

  • Antreprenorul e cineva care rezolvă probleme. Mereu apar probleme. Pentru antreprenor fiecare dimineață are o problemă grea de rezolvat. Dacă trebuie să ai o singură întrebare în fiecare zi, acea întrebare este <<Ce naiba am de rezolvat azi?>>.  

 

  • Eu nu mi-aș face o firmă care să se dezvolte la nivelul cartierului meu, nici măcar al țării, ci al întregii lumi. (...) Nu am rămas în SUA pentru că iubesc să stau aici. Statele Unite sunt minunate, iubesc Silicon Valley, sunt oameni foparte deștepți acolo, afaceri foarte bune, dar mie îmi place aici. Asta este, aici rămân. Avantajul meu e că pot călători mult, deci pot să iau ce e mai bun din fiecare. Vreo 5 luni pe an sunt în zona San Francisco Bay, 6 luni în România și 1 lună oriunde în lume.

 

  • Scopul meu în viață este să fiu fericit și asta se bazează pe 3 piloni: sănătatea, familia, profesia.