Geologul care ”sapa”-n piele: designer de genti si iubitor de steampunk. Povestea mesterului Boohoohoo

E duminica, frig patrunzator si-o liniste ca dupa Revelion. “Eu nu mai
lucrez duminica, dar acum va astept pe voi”. Ii cautam atelierul, in
gangul unui bar colorat, unde odihnesc la soare scaunele unei terase
probabil pline, cu o seara inainte. “Acolo, la usa aia, e domnul care se
ocupa de piele”, ne spune vanzatoarea de la singurul local unde sunt
ceva oameni. Batem la usa, deschidem si: Boohoohoo.
Senzatie placuta de caldura, genti,  masti care curg din tavan in micul
atelier intesat cu valatuci de piele. Pe cat de sofisticat botezat
(Boohoohoo Handmade Leather Design), pe atat de simplu organizat.

Romi Vasilache este mesterul atelierului.Ne revedem dupa 5 ani, dar intr-un alt atelier, care nu mai este doar al lui. In capatul mesei, un tanar cu ochelari coase de zor la cureaua unei genti, manuind cate un ac in fiecare mana. “E fii-miu. A fost o chestie foarte interesanta: a venit strict sa ma ajute si sa plece acasa cu un banut si acum l-am agatat cu steampunk”.


Operator/ editor: Balázs Nitsch-Petioky / Video realizat cu echipament Nikon

“Eu am fost geolog, actualmente fac design de genti si realizarea lor practica. Piele tai de prin ’88, cand eram student la Geologie, genti fac din ’92, cand m-au pus pe liber din inginerie”. Acesta este, pe scurt, CV-ul lui Romi. Pasionat de munca lui? “Pfoai! Ma asteapta de fiecare data o surpriza prin atelier. Vin sa fac ceva. Abia in al doilea rand ma gandesc ca acel ceva o sa-l si vand pe urma. Pasiune, clar!”

Pasiune care s-a transformat usor-usor in mod de viata. Si daca “la inceput faceai si vindeai 3 genti pe luna, acuma, ca sa functionezi, trebuie sa faci si sa vinzi doua genti la 3 zile, cam asa”.

“Actualmente fac 2 genti verzi: una combinata cu verde, una combinata cu galben. Aia verde o vrea cineva, ailalta o fac eu ca s-o pun pe perete”.

Designer-ul de genti are, insa, in plan “o gramada de obiecte steampunk”, pe care le creeaza impreuna cu fiul sau. Dar e un obiectiv care presupune “destul de multa cercetare si alte tipuri de investitii si alte materiale: trebuie sa cumperi, de exemplu, scule cu care sa lucrezi alama. Simplul fapt ca trebuie sa cumperi alama deja e o chestie ingrozitoare. Costa cumplit de mult. Si trebuie foarte exact sa gasesti cum se face, cum se patineaza, cum se taie, cum se anuleaza sa nu zgarie, cum se slefuieste, etc, etc. Deci fac ceva, continui sa fac ceva, si am un picior in ceva total nou si amuzant”.

“De exemplu, vreau sa fac o geanta submarin, care o sa aiba hublouri, elice, si evident, fiind steampunk, o sa se cheme Nautilus. Stiu si cum o sa se cheme! Si pe urma mai vedem”, povesteste, printre hohote de ras, stapanul atelierului.

Respinge categoric ideea ca ceea ce face poate fi numit business. O numeste “sursa de trai”. “La un moment dat, trebuie sa te decizi ce faci. Faci sase genti perfecte si le repeti la infinit si le vinzi la infinit si faci bani sau renunti la o parte din banii astia ca sa faci ce ai chef. Si eu - decizia e limpede, din pacate, pentru mine, pentru buzunarul meu - am ales sa fac ce-mi place”.


Operator/ editor: Balázs Nitsch-Petioky / Video realizat cu echipament Nikon

Geanta “perfecta”, in scenariul de mai sus, este geanta “super-vandabila”, cu “repere vizuale cat se poate de clare, culori la moda, ii faci un advertising corespunzator, te duci pe la unul, pe la altul, hai nene pune-mi-o si mie pe blogul tau”.

“Nu fac chestii din astea. Nu-mi place! Prefer sa stau la mine in atelier si sa fac lucruri bune si, daca tot faci de-o vreme, pana la urma vin ei la tine”.

Iar clientii sunt, in general, “oameni cu o anume pregatire, de o anume factura, care vin trimisi unii de altii sau ma gasesc pe Facebook. In principiu, ma gasesc pe Facebook oameni care deja au vazut genti de-ale mele pe strada. Si clientul atipic e clientul care ma gaseste intamplator pe Facebook si vine cu niste asteptari ale lui si in general dupa o negociere ori plecam injurand, ori fac ceva ce cred eu ca i se potriveste”.

“Din cand in cand iti vine unu’ care vrea o geanta patrata, da’ rotunda, mica, da’ mare, cu maner, da’ fara, cusuta cu ata, da’ cu snur de piele. Balada adevarurilor dimpotriva”. Si atunci cand are de-a face cu un client croit asa, breslasul ii spune ca “se pricepe foarte bine si ca ar fi cazul sa si-o faca singur, conform pregatirii”.

Cat priveste pregatirea lui, Romi Vasilache spune ca este un autodidact, la pielarie. “Am invatat foarte putine lucruri de la oameni, si nu despre tehnici, ci mai degraba despre filosofia obiectivului. Adica, de exemplu, eu pot sa pun o atarnatoare de geanta pe laterala gentii si stiu ca o sa reziste, dar pentru ca tu nu stii, nu o sa cumperi respectiva geanta. Si atunci eu trebuie sa pun o dublura in spatele respectivei chestii, care n-are niciun fel de rost, nu mareste rezistenta, e aceeasi, numai ca tu vei crede ca obiectul o sa reziste si, ca atare, o sa ai incredere in el si o sa-l cumperi”.


Operator/ editor: Balázs Nitsch-Petioky / Video realizat cu echipament Nikon

Acum, isi transmite experienta catre fiul sau, Pavel Vasilache. Absolvent de studii economice, tanarul “a venit strict sa ma ajute si sa plece acasa cu un banut si acum l-am agatat cu steampunk. Ii place, e domeniul lui de excelenta, practic in zona asta el face modelele si eu il ajut pe el sa le faca, ca eu sunt mai tehnic putin. Sunt chiar ingrozitor de tehnic”.

“E foarte misto sa inveti pe cineva, daca stii ca pe urma o sa foloseasca invatatura corect. Din pacate, tu ii inveti sa gandeasca un obiect si ei inteleg ca trebuie sa fure obiectele altora, cam asta s-a intamplat pana acum, din pacate. Sa ia obiecte cu totul. Stiu oameni care copiaza mot-a-mot obiecte. Nu neaparat de-ale mele. Asta este problema cu artizanatul, ca-l inveti si cel mai simplu e sa faca ce a invatat. Nu vrea sa faca cercetare, nu vrea sa dea prin balarii si sa faca genti care sa stea pe pereti, stii? Si atunci face lucruri pe care le-a vazut si stie ca se si vand. Ca unu’ care-ti sta prin atelier juma’ de an, vede si distributia vanzarii. Ideea este ca daca tu incerci sa faci ceva si nu e vandabil, ce-o sa faci? O sa faci ceva sa mananci o paine, ca altfel mori de foame. Si cel mai simplu lucru: ce vinde ala? Aia! A, deci se vinde!”