Ovidiu D. Popica

Synth Business: Cum a ajuns un inginer pasionat de sintetizatoare să-și vândă în lumea largă produsele construite în atelierul de acasă

Acasa la inginerul Andrei Stratone în atelierul unde construieste sintetizatoare modulare de sunet

Un absolvent de inginerie în construcții civile care s-a apucat de antreprenoriat construiește, într-un mic atelier de acasă, sintetizatoare modulare de sunet pe care reușește să le vândă, pe internet, clienților din Europa și America de Nord.

Nu e o afacere de garaj ci, mai degrabă, de sufragerie dacă socotim după mărimea camerei în care e organizată producția modulelor.

Antreprenorul nu s-a îmbogățit dar, ca fost angajat, la un moment dat, a descoperit, cum spune chiar el, că e mult mai împlinit dacă muncește pentru sine, nu pentru altul.

Mai mult, mica lui afacere de nișă este un bun pretext pentru cultivarea unei mai vechi pasiuni artistice: muzica electronică.   

Echipa StartupCafe.ro, website-ul antreprenorilor din Romania, a filmat în București, la atelierul lui Andrei Stratone, și îți arată, în continuare, cum poate internetul să ajute la dezvoltarea unei afaceri. 

Dar mai întâi, l-am rugat pe antreprenorul și creatorul Andrei Stratone să ne spună ce este un sintetizator analogic modular de sunet.

Ce sunt și cum arată sintetizatoarele analogice modulare de sunet

”Construiesc sintetizatoare modulare, cum sunt pedalele de chitară, distortion, phaser, flanger, delay, reverb. Sunt module cu care procesezi sunetul de la computer sau clape sau unele chiar generează sunetul lor propriu.

Practic mă gândesc ce nevoie aș avea eu când fac muzică, le adaptez și fac ceva interesant pentru toată lumea, fac și tot felul de module proprietare, adică conceptul meu.

Sunt și alți producători care se bazează, de exemplu, mai mult pe software; ei au modulul ca un mic computer, un plug-in, cu un software pe el. Ale mele, în general, sunt analogice, adică modifică sunetul după un circuit electronic analogic.

Foarte mulți folosesc aceste module doar pentru muzică electronică sau dar mie îmi place să integrez diverse clape, chitară bas.

Colegul meu Cătălin Lungu de trupă cântă la trompetă, de exemplu și o trec și modific sunetul în funcție de o transform în altceva, nu știu, într-un sunet mult mai sintetic ca să zic așa, nu digital.”

Cum a ajuns un inginer constructor să facă nu blocuri, poduri sau drumuri, ci muzică digitală și cablaje de micro-electronică? Prin explorare, iar exploratorii sunt, înainte de toate, oameni foarte curioși.

Pasionat deja de muzică și cu doi bunici electroniști în preajmă, plus un vraf de reviste tehnice, Andrei s-a contaminat, discret, cu microbul electronicii.

”Construiam la început tot felul de pedale de chitară și de scule cu care să cânt pentru că raportul cost-preț din [anii] 1990-2000 era mult mai mare ca acum. Și, na, adică un o clapă putea să.. sintetizator, să zic, na, în ce costa la genu poate cât o mașină și atunci nu puteai să zici: "mama, mama, tata, ia-mi și mie scula asta pentru că spunea: mama da, ce vrei să faci cu aia, știi?

Mi-am luat cunoștințele din Știință și Tehnică, Revista Sinteza, Tehnium, din Dicționar Tehnic. 

Mă uitam și probabil am pus cap la cap mult mai târziu, dar de acolo, na, aveam bunicul care deschidea, repara un televizor pentru vecini și mă uitam ce-i asta? Au nu mai pune mâna acolo și da, am, na, încet, încet am început să le pun cap la cap.”

La final de liceu, între pasiunea pentru muzică, arte vizuale și o carieră de om serios - cum se zicea în epocă -, opțiunea părinților a fost cât se poate de clară: Facultatea de Construcții. Cariera muzicală se așeza deja, cuminte, în sala de așteptare a unor vremuri mai prielnice pentru pasiuni artistice.

”Am făcut Facultatea de Construcții Civile, mai mult pentru că părinții m-au convins. Așa erau anii 2000, asta tre' să faci, că noi asta lucrăm și așa tre' să câștigi și tu un ban.

Dar, pasiunile mele au fost în muzică, artă vizuală, film. Vroiam să dau la Academia de Film.

Da', că am făcut această facultate, probabil că am făcut mai mult nefăcând școlile de profil. Poate atunci când faci o școală ești mai sictirit de examene și, poate, totul fiind ca un hobby, a fost mult mai productiv.”

Începuturile afacerii cu sintetizatoarele de sunet

Hobby a fost, de altfel, baza pe care s-a așezat ceea ce avea să devină, ani mai târziu, micro-afacerea Feedback Modules. Andrei mai avea însă de învățat iar pentru cineva pasionat de muzică și sunet, backstage-ul a fost cel mai util atelier pentru teste.

”La un moment dat, lucrând, făceam sunet pentru trupe, aveam scena mea, asta să zic ca o platformă de unde am plecat, pentru că trebuia să am un venit și nu știam nici foarte bine să cânt.

Și, încet, încet, tot învățând și construindu-mi în tot felul de accesorii pentru scenă, că na, le luam profesional dar, tot reparând stații, trebuind să faci știu eu, distribuții, tot felul de DI Box-uri, chestii, mi-am dat seama că pot să fac din asta un business; și, tot făcând module pentru mine, le-am făcut să arate din ce în ce mai bine.”

Un produs care arată bine dar pe care nu îl știe mai nimeni, nu aduce bani și, mai ales, nu înseamnă business.

Cum pentru o astfel de afacere de nișă România nu e, neaparat, o piață generoasă, Andrei Stratone s-a gândit să-și scoată primele kit-uri în lumea largă.

Adică pe internet, de unde primele semne că e pe calea cea bună au venit de pe forumurile specializate.

”Am început cu niște kit-uri pe niște bloguri, de exemplu Mod Wiggler, un fel de Facebook pentru sintetizatoare, module de genul ăsta și Do It Your Self. Oamenii au fost încântați de ce kit-uri vindeam.

Apoi am început să vând asamblate și tot așa. Și oamenii au fost încântați de look-ul modulului și de design, de rezultat. Și încet-încet am intrat pe piață.”

Cum a ajutat internetul afacerea

Pașii următori au fost rafinarea identității brandului FeedBack Modules, apoi un mic magazin online, făcut cu Shopify, de unde produsele finale -, adică modulele dar și kit-urile DIY pot fi cumpărate, online, de oriunde din lume.

”Nu am clienți din România. Nu că n-aș dori. Sunt câțiva, dar...mai degrabă cred că nu am clienți din Europa de Est. Dacă stau bine să mă gândesc, nu am clienți nici din Polonia, Cehia, Ungaria.

În Europa de Est nu prea sunt clienți, dar voiam să zic că-s foarte mulți în Europa de Vest, Statele Unite, Marea Britanie. De ce? Cred că sunt foarte multe opțiuni pe piață și nu înseamnă că nu sunt utilizatori de sintetizatoare sau sintetizatoare modulare.

Înseamnă că-și iau de la alți producători, poate-i interesează un modul software digital, sunt câțiva pe piață care au niște chestii foarte populare pe care le am și eu....E și ca un hobby sau hobby profesionist, că unii fac muzică - muzică de film sau nu neapărat -, sau folosesc pentru reclamă, sau pentru jocuri. Am clienți care lucrează în companii mari de jocuri și au un studio în care fac efectele sonore pentru diverse efecte din jocuri.”

Cu produse atractive și clienți interesați să cumpere, afacerea are șanse bune să se așeze pe roate. Dar, în producția de hardware, un hop important e să poți satisface, constant, cererea pentru produsele pe cale le faci. Iar ca să-ți faci o idee despre ce înseamnă să produci hardware de microelectronică - de la prototip la produs final - hai să aruncăm o privire prin atelierul de acasă de la Andrei (vezi în video cum se realizează practic circuitele electronice).

”Am o placă-test, așez un circuit pe care eu îl știu, iau firul ăsta și pun de acolo, acolo și așa construiesc un circuit pe care îl testez înainte să-l transform într-un PCB; un PCB care să zicem arată - luăm unul cu piese făcute -, dacă vedem, pe spate, sunt doar traseele, astea le fac într-un CAD și apoi pun piesele și, practic, placa pe care v-am arătat-o o transform într-un produs finit”.

Sper că ți-ai dat seama: micro-producția de hardware, cu componente electronice, nu e o chestie simplă; presupune viziune de ansamblu și planificare atentă. FeedBack Modules e legată online la ambele capete: achizițiile de la furnizori de componente și echipamente pe de o parte, vânzările prin magazinul de pe Shopify și relația cu cumpăratorii din lumea largă, de cealaltă parte. Fără internet, afacerea pur și simplu nu ar fi existat, spune Andrei când descrie cum și-a organizat producția.

”A fost o chestie de research de lungă durată, poate ăsta e cel mai potrivit cuvânt. Tot construind pentru mine, am găsit magazine de profil din România, sunt câteva, Maica Domnului îi zice - (n.r. - denumirea străzii din București, unde sunt mai multe magazine cu componente electronice), dar nu au tot ce trebuie acolo.

Și, încet-încet, pentru că netul a devenit atât de available (n.r. - disponibil) - că, altfel, nici n-ar exista business-ul meu -, am început să găsesc niște site-uri de profil din Europa și apoi furnizorul principal este China.

A trebuit să iau piese în cantitate foarte mare, ca transportul să fie plătit o dată. Apoi am început să-mi iau câte un utilaj. Un robot n-am, totu e mare parte făcut manual și, [pentru] tot ce fac, am mai mult tool-uri, ca să zic așa.

Nu-ți permiți să-ți iei, în primul rând n-ai spațiu, pentru că dacă-ți iei o mașină industrială, un robot industrial foarte performant, tre să ai spațiu să îl ții și trebuie să faci producție foarte mare, altfel nu funcționează, nu e fezabil.”

Adunate la un loc, Feedback Module înseamnă deja 10 ani de weekend-uri lucrate, 10% creație, 90% muncă și producție, griji cu aprovizionarea, cash flow-ul, componentele și preocupare permanentă pentru satisfacția clienților. Andrei Stratone zice că nu s-a îmbogățit însă e bucuros că mica lui afacere îl poartă pe la concerte și târguri din toată lumea. Are trupa lui dar spune că nu vrea să ajungă cunoscut ci doar să se manifeste artistic. Și se declară mult mai împlinit pentru că în loc să lucreaze pentru altcineva, muncește doar pentru el.

Parallax

Vizualizari
2727
Conţinut
Parerea ta despre articol
Adauga comentariu

- Ultimele știri -

 


  Ultimele știri