Redactia
Mai mult sprijin și mai multă îndrumare pentru fiecare beneficiar, pentru a restabili încrederea între cei care acordă finanțările și cei care le transpun în proiecte – aceasta este prioritatea anunțată de Mihaela Toader, secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene, într-un interviu pentru StartupCafe. Oficialul MFE - care a participat recent la conferința despre fonduri europene EuroIMPACT - a mai vorbit și despre cauzele mișcării greoaie a proiectelor de infrastructură și perspectivele de a atrage bani europeni după 2020.
StartupCafe: Care considerați că sunt zonele principale unde fondurile europene au avut cel mai mare impact, unde au făcut cu adevărat diferența, în acești peste zece ani?
Mihaela Toader: Cu certitudine, fondurile europene au potențat dezvoltarea României pe toate palierele. Din evaluările pe care noi le-am făcut, pe toți indicatorii macroeconomici, utilizarea fondurilor 2007-2013 a avut un impact semnificativ: creșterea PIB, gradului de ocupare, creșterea competențelor.
Deși în domeniul resurselor umane au existat exemple negative privind utilizarea fondurilor – ca paranteză, de regulă acestea sunt foarte puține dar reușesc să iasă în evidență în detrimentul celor pozitive – totuși, să nu uităm că politica de coeziune are un impact extrem de important privind formarea profesională și formare a forței de muncă.
Apoi, să nu uităm domeniul cercetării și faptul că România a promovat proiecte extrem de importante de cercetare la nivel european. Nu vorbim doar de ELI-NP, care este un proiect unicat în Europa, ci și de o serie de proiecte de cercetare în domeniul sănătății, finanțate în perioada 2007-2013.
Mai trebuie menționate și proiectele de cercetare în domeniul energiei alternative sau cele de patrimoniul cultural. Practic, am reconstruit întreaga țară în domeniul monumentelor istorice, prin fonduri europene, și continuăm. Nu în ultimul rând, proiectele din domeniul curriculei educaționale.
Toate domeniile au fost atinse și au beneficiat de impactul fondurilor europene. Dincolo de proiectele din teren, mai vorbim de capacitatea administrativă.
Am învățat cu toții să abordăm proiectele orientate spre rezultate, să scriem proiecte care să sprijine România să își atingă obiectivele în plan european, am învățat să aplicăm în viața de zi cu zi principiile nediscriminării și egalității de șanse. Fondurile UE ne-au atins pe fiecare, într-o formă sau alta.
StartupCafe: Întrebarea, totuși, rămâne: ce se întâmplă cu infrastructura? De ce se mișcă atât de greu proiectele din zona aceasta?
Mihaela Toader: Cred că aici este o problemă de așteptări și posibilități. În general, iar acest lucru vi-l poate spune orice specialist în probleme de infrastructură, un proiect mare de infrastructură are nevoie de o perioadă între 3 și 5 ani de pregătire pentru a ajunge la maturitate.
Reamintesc că România a avut primul Masterplan de transport aprobat și asumat ca document de prioritate națională în anul 2015. Și beneficiarii noștri au nevoie de această planificare și de perioada de pregătire a proiectelor.
Poate până acum nu am pregătit suficient de bine proiectele și atunci au apărut probleme în implementare. Iar situațiile ce apar în teren devin din ce cu atât mai greu de rezolvat, cu cât proiectul este mai avansat.
StartupCafe: Să înțelegem că până acum s-au pregătit proiectele? Sunt șanse să se recupereze atragerea de fonduri pe acest exercițiu financiar, pe infrastructură?
Practic, acum avem un portofoliu de proiecte la care acum se lucrează, avem fazele 2 ale proiectelor din exercițiul financiar anterior, în plus față de acestea am propus ministerelor, inclusiv Ministerului Transporturilor, să înceapă pregătirea pentru cadrul financiar post-2020.
Să înceapă, în paralel, să facă studiile de fezabilitate și partea de proiecte tehnice pentru ceea ce va fi după 2020 astfel încât să avem tot timpul o masă critică de proiecte în spate pentru a veni și a acoperi cu finanțări.
StartupCafe: Vorbind de fondurile post-2020, se va păstra aceeași structură a fondurilor, a finanțărilor care vor veni de la Bruxelles? Va primi infrastructura în continuare fonduri consistente sau se vor reașeza prioritățile și mecanismele de finanțare?
Mihaela Toader: Noi am văzut propunerile de regulamente și se păstrează regula generală a finanțărilor, deci lucrurile pe care noi le-am finanțat până acum se regăsesc, într-o formă sau alta. Cele 11 obiective tematice actuale au fost regrupate în 5 obiective care, mai mult sau mai puțin, sunt aceleași.
Ca și până acum, prioritatea din perspectiva modului de alocare a resurselor este acordată specializării inteligente, mediului de afaceri, tehnologiei informației, investițiilor în economia verde.
Din perspectiva întregului pachet financiar, noi beneficiem de o majorare de 8% față de actualul exercițiu financiar, avem în continuare a locare din fondul de coeziune care este dedicată proiectelor mari, în special de transport, prin urmare nu anticipăm schimbări semnificative în destinațiile de finanțare.
Sigur că ar trebui, și noi am început deja exercițiul cu ministerele și vom începe și cu societatea civilă, să ne definim prioritățile investiționale și să stabilim ce avem de făcut pe zona de mediu de afaceri, de specializarea inteligentă.
La nivel european aceste domenii sunt extrem de puternice și nu poate fi gândit locul României pe piața unică fără o specializare inteligentă, mai ales în ceea ce privește mediul de afaceri. Noi am susținut și susținem și strategiile regionale de specializare inteligentă. Este și o problemă de mentalitate, până la urmă.
Rolul cercetării nu este extrem de vizibil în viața unei întreprinderi în România, încă ne dezvoltăm așa cum știm fără a susține prea mult inovarea. Acest proces inovativ este perceput ca un proces riscant, tocmai de aceea este susținut cu finanțare, pentru a stimula apetitul firmelor pentru aceste produse inovative.
StartupCafe: Aveți o experiență complexă de lucru cu fondurile europene, sunteți de mai bine de zece ani în sistem, care este percepția finanțatorului și, pe de altă parte, a beneficiarilor?
Mihaela Toader: Din 2003 lucrez în administrația publică, am avut inițial activitate legată de fondurile europene de preaderare din perspectiva de beneficiar - am făcut parte din echipele de implementare ale Secretariatului General al Guvernului iar ulterior, și ca reprezentant al Autorității de Coordonare și de Management a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene , începând cu 2008.
Așadar, am experiență și ca beneficiar – din zona publică, dar și ca parte a sistemului de gestionare a fondurilor. Perspectiva este foarte diferită, și este firesc. Până la urmă, fiecare își știe propriul adevăr, fiecare are propriul unghi din care abordează lucrurile, și este normal să se întâmple așa.
Beneficiarul estre foarte concentrat pe proiectul său, pe munca de zi cu zi pe care trebuie să o facă în implementarea proiectului. Pe de altă parte, cei din sistemul de management și control au în mare parte perspectivă generală, care trebuie să abordeze mecanismul în ansamblu.
Aceștia trebuie să urmărească atingerea indicatorilor întregului program, trebuie să se uite cu mare atenție la respectarea tuturor procedurilor, a tuturor pașilor care trebuie făcuți din punct de vedere administrativ.
StartupCafe: Cum priviți, având această experiență din ambele perspective, problema acestei birocrații legată de documente, de raportări, pe care o acuză toată lumea? Cum a evoluat aceasta în zece ani?
Mihaela Toader: În esență, desigur că lucrurile s-au îmbunătățit în acești zece ani, sau mai mult, dacă socotim și fondurile de preaderare. Mecanismul s-a îmbunătățit, cu fiecare pas, într-o formă sau alta. Sigur, noi vorbim toți de birocrație, de simplificare, niște noțiuni pe care uneori le rostogolim fără a ne gândi ce este în spatele acestui proces.
Noțiunea de birocrație a căpătat o conotație negativă, însă ea a apărut și a fost un pas necesar în istoria modernă în general, de când vorbim de dreptul scris și de organizarea statală, toate s-au reflectat în documente scrise, practic, birocrație.
Faptul că ulterior toate aceste documente scrise au fost utilizate pentru a scuza o acțiune sau inacțiune, fie ea a poporului, a individului sau a administyrației, au dus la conotația negativă. Dar ea, evident, este necesară, pentru că nu ne putem imagina viața fiecăruia dintre noi fără evidența scrisă, electronic sau pe hârtie, a faptelor și acțiunilor noastre.
StartupCafe: Care sunt principalele probleme ridicate de beneficiari, la modul general, în acest moment?
Mihaela Toader:
Cred că povara cea mai mare, ceea ce a avut cel mai mare impact asupra beneficiarilor, nu a fost neapărat numărul foarte mare de documente ci poate neclaritatea, modul în care actele normative așa cum sunt ele construite au un grad prea mare de generalitate și ulterior au fost intrepretate de decidenți – din zona de management și control – sau beneficiari, în mod diferit.
Consider că principalul pas în simplificare ar trebui să fie clarificarea, să fie lucrurile foarte clare, de la început, despre ceea ce se așteaptă. Am nenumărate discuții cu beneficiarii, discut cu cel puțin 10 beneficiari în fiecare zi.
Dorința lor nu este neapărat să li se elimine un aviz sau altul, în general beneficiarii înțeleg necesitatea respectării cadrului legislativ însă dorința tuturor este ca acest cadru să fie clar, predictibil, să știe de la început care sunt regulile ce trebuie respectate.
Un alt lucru pe care și-l doresc beneficiarii și care nu poate fi evitat, din perspectiva gestionării fondurilor europene, este interacțiunea directă cu autoritățile. Noi suntem aici să servim beneficiarul, noi trebuie să îl îndrumăm, pas cu pas, și să încercăm să prevenim erorile.
Nu vorbesc de situațiile de fraudă, sau altele de acest gen, acestea intră în altă sferă și trebuie gestionate de organele competente. Dar principala funcție pe care o autoritate de management trebuie să o aibă este să monitorizeze și să își ghideze beneficiarii, astfel încât să ne asigurăm că proiectul merge în parametri normali, că rezultatele vor fi obținute.
Nu putem să stăm spectatori la implementarea unui proiect și la final să mergem să spunem că nu este bine, trebuie dați banii înapoi. Este un timp pierdut și pentru noi, și pentru beneficiari, înseamnă bani pierduți pentru România fiindcă noi avem o limită temporală în care trebuie să ne încadrăm.
Eu am mai spus de multe ori, implementarea fondurilor europene nu este responsabilitatea unui singur actor, doar a statului sau doar a beneficiarului. Noi trebuie să stăm la masă cu beneficiarul, să îl sprijinim, să identificăm soluțiile astfel încât să atingem rezultatele dorite.
Rezultatele privesc îmbunătățirea vieții oamenilor, îmbunătățirea condițiilor de viață, nu este neapărat să atragem o anumită sumă de bani într-un număr de luni. Important este, la final, ca rezultatele dorite să se și întâmple.
StartupCafe: Cum se poate adapta, concret, sistemul pentru a sprijini mai mult beneficiarii?
Mihaela Toader: Este de fapt o schimbare de atitudine pe care noi am încercat să o impunem și suntem în implementarea sa încă de la începutul anului 2017, fiecare Organism Intermediar a desemnat ofițeri de monitorizare pentru fiecare proiect. Este mai mult o schimbare de mod de lucru, de abordare, care necesită timp.
Sunt unele organisme intermediare și autorități de management care s-au adaptat într-un ritm mai alert, care au învățat din mers cum să facă această activitate de consiliere și sunt unele care au rămas puțin în urmă, dar este o prioritate pe care am stabilit-o la începutul anului 2017.
Sunt oameni dedicați acestei activități, unii dintre el au înțeles faptul că trebuie să transfere o parte din munca lor din birou, pe teren, alături de beneficiari. Alții, învață un pic mai greu, dar se vor adapta. Am primit, cu bucurie, aprecieri pozitive de la beneficiari referitor la unele entități, pentru această schimbare de atitudine.
Cred că dacă vom reuși să reconsolidăm acest dialog între beneficiari și autorități, pe de o parte, implementarea proiectelor va fi mai ușoară, pe de altă parte se va restabili încrederea. Nu suntem doi inamici de o parte și de alta a baricadei, nu putem trăi unii fără ceilalți.
Este cumva ca într-o căsnicie, la început totul este bine și frumos, urmează o perioadă de declin, apoi la maturitate redescoperi încrederea, oarecum într-un astfel de exercițiu suntem și noi.
StartupCafe: Există suficientă capacitate administrativă pentru a lucra cu fiecare beneficiar?
Mihaela Toader: În acest moment există capacitate suficientă, din punct de vedere cantitativ, în sistem. Din punct de vedere calitativ, avem o serie de instrumente de asistență tehnică la dispoziție prin care putem aduce o serie de experți, temporar, în sistem, pentru a ne sprijini. â
Totodată, există mulți oameni, ca și mine, care sunt în sistem de peste zece ani și această experiență este o resursă extrem de importantă. Pe de altă parte, mulți dintre beneficiari au, la rândul lor, experiență și sunt extrem de bine pregătiți. Ei trebuie totuși să știe că, atunci când au nevoie de îndrumare, au o persoană în autoritatea de management care poate să îi sprijine.