VIDEO Palpitanta poveste a Băilor Govora: lux, turism proletar, picaj și revigorare balneară cu bani europeni

Băile Govora, stațiune balneo de lux acum mai bine de un veac, încearcă de câțiva ani să recupereze măcar o parte dintre vizitatorii turismului popular din anii comunismului. Un proiect de reabilitare cofinanțat cu fonduri europene a refăcut, parțial, infrastructura urbană și, cu alți bani europeni, a fost renovat unul dintre hoteluri. După ani în declin, la pas cu tot turismul balnear românesc, stațiunea își caută încă locul în planurile de vacanță ale unei generații de turiști pentru care ”cura la băi” e cel mult o ilustrată decolorată din colecția de amintiri a părinților sau bunicilor.

Dacă e un om căruia Băile Govora îi datorează fixarea decisivă, acum mai bine de un veac, pe harta stațiunilor de cură balneo-climaterică acesta e colonelul doctor Nicolae Popescu-Zorileanu. Medic de regiment la bază, apoi Director al Internatelor Medico-Militare și Medic Diriginte al Staţiunei balneare Govora - cum e prezentat ca autor al unei consistente serii de publicații -, colonelul Zorileanu a dedicat, la final de secol XIX, ani buni de cercetări minuțioase, rapoarte și articole despre calitățile curative ale apelor minerale din Govora.

Biblioteca Academiei, de pildă, indexează în Bibliografia Națională Retrospectivă un prim memoriu pe care doctorul militar Zorileanu, medic de divizie la acea vreme, îl prezenta ”Ministerului Domenielor, Agricolturei, Industriei şi Comerciului”: ”Apele minerale de la Govora din punctul de vedere al întrebuințarei lor medicale. În sesonul anului 1887”.

1887 este, de fapt, anul în care vechile ”smârcuri” și ”băltoace” de pe Valea Hinței nu aduc doar miros de sulf, încep să aducă și miros de...bani. Ministerul Domeniilor reacționează prompt și ”ridică primul edificiu al băilor (Stabilimentul balnear) între anii 1887 – 1889, sub conducerea inginerului francez Papon de Larneigne, dotat cu 20 cabine şi 2 bazine, fiind inaugurat la 1 iulie 1889, când au fost introduse apa potabilă şi iluminatul public cu lămpi de petrol în întreaga staţiune” (1).

”Micul” stimulent al investițiilor statului: reumatismul premierului

În spatele răspunsului rapid al autorităților vremii se afla beteșugul unui om politic important: șeful guvernului, I.C. Brătianu, care ”fiind bolnav de reumatism cronic gutos, încerca eficienţa binefăcătoare a apelor din apropierea M-rii (n.r. mânăstirii) Govora pentru ameliorarea durerilor”(2).

Și, câțiva ani mai târziu, cel mai convingător testimonial despre puterea tămăduitoare a apelor Govorei vine chiar de la colonelul dr. Popescu - Zorileanu:

„În timpul războiului între români, ruşi şi turci (1877 – 1878), am căzut grav bolnav de reumatism la genunchi. Am folosit toate tratamentele posibile şi cunoscute de medicină, dar fără nici un rezultat. Timp de 10 ani am fost sclavul acestei boli şi numai după ce am găsit apele minerale de la Govora şi după o cură de trei ani, am fost complet vindecat, fără a bea cea mai mică cantitate de iod pe cale gastrointestinală”(3).

Cu un astfel de PR, avant la lettre, în stațiunea balneară Govora încep să apară primele vile de odihnă și hoteluri botezate cu numele investitorilor: Vila „Bunescu”, Hotelul „Ştefănescu”, vilele Esmeralda, Eftimiu, Minucachi (4).

Protipendada vremii învață drumul către băi iar urmatorul deceniu Govora înflorește, la propriu: un arhitect francez amenajează Parcul stațiunii, se taie alei, ba chiar un bulevard pentru toaletele pariziene ale simandicoaselor doamne și domnițe venite la băi.

Documente din arhive (5) arată că autoritățile investesc tot mai mult în infrastructura stațiunii: în câțiva ani, Govora avea să vadă uzină și rețea de apă, uzină termo-electrică, un nou pavilion central de băi, seră proprie, cinematograf, noi captări de ape minerale.

Unul dintre cele 3 hoteluri este dărâmat și în locul lui apare Hotelul Palace, o clădire cochetă și scumpă care rămâne, peste ani, construcția dominantă din stațiune. Numărul vizitatorilor crește, afacerile turistice - mari sau mici - se dezvoltă. ”În anul 1913, Staţiunea Govora dispunea de 1.309 camere pentru cazare, din care: 388 în hotelurile nr. 1, 3 şi Palace, 1.021 în alte hoteluri şi vile, iar 124 în case ţărăneşti (sbn red.). Catastifele notează pentru anul 1912 efectuarea a peste 90.000 de băi din care, mai bine de o zecime gratuite (6).

Cazinoul fără pariori

Investițiile și dezvoltarea continuă în perioada dintre cele două războaie când stațiunea ”servește” anual câteva mii de turiști. În 1927, an record ca număr de vizitatori, Băile Govora devine comună urbană iar doi ani mai târziu oraș.

În parcul central, pe un platou mai înalt, apare o nouă clădire, în stil eclectic, neoromânesc. Planurile sunt semnate de prima femeie arhitect din Romania, Virginia Andreescu - Haret, nepoata pictorului Ion Andreescu. În planurile inițiale, clădirea urma să aibă două corpuri simetrice: unul ar fi trebuit să fie un teatru cochet, celălalt urma să găzduiască un cazino.

Anii ce vin rezervă însă clădirii o soartă mult mai puțin spectaculoasă iar pariorii nu vor mai apuca să simtă fiorii irosirii averilor la o tură de ruletă. Aripa de cazino rămâne doar în planuri iar teatrul cochet va deveni cinematograf popular; după naționalizare, comuniștii au acoperit cuvântul ”Casino” de pe frontispiciul clădirii.

De la băi de lux, la băi populare

După 1948, anul în care regimul comunist confiscă practic toată stațiunea, Băile Govora se transformă în destinație permanentă pentru turismul balnear popular, de masă. Comuniștii construiesc mult și o dezvoltă intensiv pentru ”oamenii muncii”: apar casa de cultură, cluburile muncitorești, terenurile de sport, un camping, canalizarea și..încălzirea centrală. Pentru noile blocuri de locuințe.

Un bilet la băi durează între 18 și 21 de zile. Mii de oameni fac coadă la izvoare și plimbă, la pas de cură, sticluțele cu apa sulfuroasă recomandată de medic. Bazele de tratament se extind cu secții medicale noi unde zeci de mii de muncitori din fabrici și uzine sau membri cooperatori pot veni cu bilete subvenționate generos de sindicat, CAP sau casele de pensionari.

Forfota din vechiul parc al stațiunii și din jurul ”noilor lucrări edilitar-gospodărești” sporește: pe băncuțe doamnele tricotează/croșetează de zor. Ori, scriu ilustrate: ”Vă pupăm, cu drag, din frumoasa stațiune Băile Govora!”

Un deceniu de picaj balneo

A treia viață a stațiunii începe după decembrie 1989 și e tot mai puțin pastelată. La finalul anilor 90, stațiunea - ca mai toate celelalte - făcea deja inventarul cicatricilor din tranziție. Sindicatele s-au privatizat pentru lideri, cooperatiștii își plimbă durerile de oase și pensiile derizorii pe la dispensarele din sat. Turismul balnear a rămas doar prin vederi decolorate și se tot întreabă pe ce drum o mai poate apuca.

Mihai Handolescu, directorul unui hotel care a traversat cu greu perioada anilor 90 descrie un deceniu tulbure pentru serviciile turistice balneare din Romania.

”Dacă ne raportăm la perioada de după 1990 până în anul 2000-2002, a fost un picaj total. Piața turistică aferentă stațiunilor balneare s-a schimbat foarte mult. Ca să fiu mai explicit, înainte de 1990, majoritatea turiștilor, circa 60%, veneau pe sistem de sindicat. Așa cum era organizat sistemul atunci, era o completare cu pensionari de 20-30%, restul era în zona liberă.

După 1990 piața sindicatelor a picat și atunci ea a trebuit acoperită din alte surse, pe de-o parte. Pe de altă parte au fost fenomenele de privatizare care au produs anumite incertitudini în funcționarea stabilimentelor balneare, iar pe procedurile de restituire s-a împiedicat puțin situația pentru că și acum sunt în continuare procese de restituire a imobilelor către foștii proprietari.

Din anul 2002 lucrurile s-au schimbat ușor-ușor, au început să apară ca-n fiecare stațiune din România alternative la turismul clasic, în sensul în care s-a diversificat oferta prin includerea, în afară de serviciile clasice de tratament balnear, alimentație, cazare, s-a introdus și partea de wellness”, explică Mihai Handolescu.

Cu ce șansă au intrat stațiunile balneare românești în Uniunea Europeană? Administrația Băilor Govora mizează pe cartea resurselor naturale ”unice” cum sunt apele minerale și microclimatul de la băi iar după aderare, în 2007, a început să caute și fonduri europene spune Mihai Mateescu, primarul localității.

”Era normal să ne gândim foarte serios la acest proiect (n.r. - cu fonduri europene, prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională) pentru că Băile Govora la vremea respectivă intrasera într-un con de umbră.

Erau voci care spuneau că ne prăbușim văzând cu ochii, că nici măcar legislația nu era coerentă, nici măcar administrația publică locală nu era pe o pantă ascendentă vizavi de proiectele de finanțare și nu avea nici măcar soluțiile care să fie în contractele de preaderare și apoi de aderare.

Punctul crucial l-a constituit anul 2007 când România a aderat la Uniunea Europeană și atunci am așternut pe masă împreună cu o echipă modestă din primărie, dar deosebit de profesionistă, niște proiecte care ne-au adus în stadiul actual”.

Datele proiectului (potrivit ADR Sud-Vest Oltenia)

Programul Operațional Regional 2007-2013, DMI 5.2 – „Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea durabilă a resurselor naturale şi pentru creşterea calităţii serviciilor turistice”

Beneficiar: Consiliul Local al Oraşului Băile Govora

Valoarea totală a proiectului: 27,24 milioane lei

Finanțare nerambursabilă: 22,32 milioane lei

Cofinanțare buget local: aprox. 450.000 lei

Obiectiv: Îmbunătăţirea şi diversificarea ofertei de agrement pentru turiştii din staţiune

Lucrări:

1,7 km alei pietonale construite
1,38 km traseu de cură reabilitați
1 fântână arteziană reabilitată (200 mp)
1 mini amfiteatru construit (542,01) mp
1 chioșc de muzică reabilitat (52,58) mp
6 pasarele pietonale construite peste pârâul Hința
1,36 km parapete metalice construite

Mihai Mecu, responsabil de proiect: ”Avem niște indicatori pe care i-am stabilit odată cu depunerea proiectului și pe care îi monitorizăm cel puțin cinci ani în perioada de sustenabilitate. Printre acești indicatori avem și creșterea numărului de turiști, creșterea numărului de înnoptări și chiar crearea de noi locuri de muncă, inclusiv crearea de facilități turistice. (..) Putem să spunem că numărul de turiști a crescut în toată perioada asta și este în creștere. Este o diminuare a numărului de înnoptări, dar nu în sensul rău și vă spun și de ce.

Turiștii care vin prin Casa Națională de Pensii, inițial aveau un sejur de 18 zile, ulterior acesta s-a diminuat. Cred că a ajuns la 14 sau 16 zile în momentul de față. Și din acest motiv a scăzut și numărul de înnoptări. Altfel lucrurile merg într-un trend bun.

Pe de altă parte, au apărut și investiții private, luna asta sau luna trecută a fost deschis un hotel sau o pensiune de patru stele, un investitor privat care a înțeles că lucrurile merg în sensul bun și a meritat să investească în turism. Hotelul Palas a fost și el reabilitat tot printr-un program cu fonduri nerambursabile, tot în Programul Operațional Regional, a contribuit și el la creșterea numărului de turiști (..). Și mai sunt și alte câteva mici pensiuni care funcționează și contribuie la creșterea numărului de turiști

Dacă n-ar fi fost fondurile europene, probabil că n-am fi reușit să facem tot ce am realizat prin proiectul ăsta. Singura soluție era ca în fiecare an să încercăm din puțin, din bugetul local, să facem câte ceva, câte o bucățică, dar asta ne-ar fi luat, foarte, foarte mult timp. Ne-am fi dus poate pe 10 ani, sau chiar mai mult, și poate n-am fi reușit să atingem tot ce ne-am propus”.

De la balneo la spa

Tot prin Programul Operațional Regional, dar pe o altă componentă de finanțare a fost reabilitat vechiul Hotel Palace, o clădire ce combină trei stiluri arhitectonice: Art Nouveau la etajele 1-3, eclectic la demisol și parter și neoromânesc la etajele 4-6.

”Hotelul este monument de arhitectură. Am găsit oportunitatea în prima perioadă de programare pe fonduri nerambursabile (n.r - 2007-2013) și din 2007, de fapt, am început să scriem cererea de finanțare. Valoarea proiectului în lei a fost de 17,6 milioane lei, din care asistența financiară nerambursabilă - 6,8 milioane. Partea de cofinanțare este din surse atrase, respectiv credite bancare.

Ce-a rezultat în urma implementării proiectului: 132 de camere clasificate la patru stele, o bază de cură medico balneară, un spa refăcut ulterior pe partea de rezistență, fiind inclus în cadrul proiectului, amenajarea restaurantului, două săli de conferință. De doi ani hotelul e pe profit, noi în previziunea financiară i-am dat ca în cinci ani să intre pe profit, însă a intrat de anul trecut”, spune directorul hotelului Mihai Handolescu.

Cel mai recent studiu (7) publicat de Parlamentul European despre turismul medical în Uniunea Europeană - care include cu o contribuție majoră turismul de tip wellness și spa - menționează un ”Masterplan 2007-2026 pentru dezvoltarea turismului în Romania” în care autorități centrale și locale, spitale, clinici, medici, universități, institute, hoteluri, restaurante, ar urma - începând din 2014 - să coopereze și să dezvolte, în clustere, un nou tip de produs turistic: turismul spa.

Ar fi o direcție nouă, ambițioasă, mai comercială, care pare că vrea să lase în urmă, discret, turismul balnear etatist, ”de modă veche”. Doar că, de la masterplanul de pe hârtie până la noua generație de turiști-spa drumul e mai lung decât pare iar fondurile europene pot fi doar o parte a soluției.