Moldoveni, munteni sau ardeleni: Cine contribuie mai mult la economie, la 161 de ani de la Mica Unire
Raluca Abrihan

Moldoveni, munteni sau ardeleni: Cine contribuie mai mult la economie, la 161 de ani de la Mica Unire

Thumbnail

Acum 161 de ani, românii din Moldova și Țara Românească alegeau să se unească, cu gândul la un stat unitar, cu drepturi și avantaje egale pentru toți locuitorii. Anii au trecut și, dincolo de politică, de unirea administrativă și de legăturile sociale, din punct de vedere economic, al investițiilor regionale și al infrastructurii, unirea a întârziat să apară. Nici acum, după 161 de ani, nu avem nici măcar un drum fezabil care să lege cele două provincii, iar căile feroviare se destramă pe zi ce trece, arată o analiză a companiei de consultanță Frames.

Din punct de vedere economic, cele două foste principate sunt, în prezent, mai separate ca oricând, spun analiștii.

Țara Românească, în principal Bucureștiul și Ilfov-ul, se află la cel mai ridicat nivel de prosperitate din istorie, în timp ce Moldova a ajuns polul sărăciei din Uniunea Europeană.

Potrivit datelor de la Comisia Națională de Prognoză, București-Ilfov a realizat, anul trecut, un PIB de 276,3 miliarde de lei, adică aproape un sfert din PIB-ul național, cifrat la 1.040 de miliarde de lei.

La polul opus, cele cinci județe din Regiunea de Nord-Est (Bacău, Botoșani, Iași, Suceava și Neamț), luate în calcul în analiza Frames, au realizat, împreună, nici jumătate din această sumă - 107,1 miliarde lei.

Nici în acest an, nu se întrevede o îmbunătățire a situației. CNP estimează că Regiunea București-Ilfov va realiza un PIB de 297,7 miliarde de lei, în timp ce Regiunea Nord-Est abia va ajunge la 116,7 mld.lei.

,,Estimările indică o adâncire a discrepanțelor economice la nivel regional, în anii următori, iar datele din Buzău, Vrancea, Galați, Brăila, Ialomița, Dâmbovița, Argeș și celelalte județe din Țara Românească, confirmă această tendință. Perspectivele PIB-ului la nivel regional indică un avans de 83,8 mld.lei pentru zona Capitalei, până în 2023, și de numai 39,3 mld.lei pentru cele cinci județe din Moldova, arondate Regiunii Nord-Est’’, arată analiza Frames.

Cum s-a ajuns în această situație? ,,Moldova n-a reprezentat, niciodată în istoria recentă, o prioritate reală pentru guvernanții de la București. Nici lobby-ul local nu a funcționat, politicienii și administratorii din județele Moldovei nereușind să impună niciun proiect major de dezvoltare care să permită atragerea investitorilor, creșterea nivelului de trai’’, spune Adrian Negrescu, managerul Frames.

,,Dincolo de perioada comunistă, când discrepanțele erau ceva mai temperate, ca urmare a planurilor de industrializare forțată, după Revoluție, Moldova a rămas în urmă la capitolul investiții în infrastructură și a întârziat să ofere oportunitățile de business care să atragă investitori’’, a mai spus acesta.

După ce, în anii 90, județele Moldovei deveniseră polul lohn-ului românesc, treptat și aceste business-uri s-au închis, iar forța de muncă a început să emigreze masiv spre Occident și în zonele mai bogate din țară, precum Bucureștiul.

La polul opus, Țara Românească, regiune în care București-Ilfov reprezintă principalul pol de atracție pentru investitori, a beneficiat de investiții, de politici publice, de facilități care au adus o creștere economică substanțială, care au atras ca un magnet forța de muncă, inclusiv din Moldova.

Așa s-a ajuns ca, potrivit datelor BNR, București-Ifov să atragă investiții străine directe de 49,2 mld.euro la nivelul anului 2018, iar județele din Nord-Estul țării de numai 1,92 mld.euro.

Dincolo de aportul la PIB, de situația investițiilor, de lipsa infrastructurii, nici în plan social idealurile unirii nu au devenit realitate. Salariile, principalul indicator al prosperității populației, au evoluat diferit în cele două regiuni.

În Vaslui, de exemplu, salariul mediu net a crescut, din 2014 până în prezent, cu numai 1300 de lei, la 2516 lei, în timp ce în București, venitul mediu net a ajuns anul trecut la 3946 lei, în creștere cu 1555 lei.

,,În toți acești ani, mai ales după Revoluție, moldovenii au câștigat mai puțin ca cei din Muntenia. Iar acest lucru s-a transpus într-o degradare semnificativă a nivelului de trai, în toate sectoarele, de la sănătate la educație și cultură’’, arată analiza.

Singurul județ care se apropie de situația din Capitală, din prisma salariilor, este Iașiul care, pe fondul evoluției economice positive din ultimii ani (IT, telecom etc.), a raportat un salariu mediu net de 3096 de lei în 2019, cu un avans aproape identic în cifre reale cu Bucureștiul.

La nivel național, în București se câștigă, de altfel, cele mai mari salarii, județele Moldovei aflându-se pe locurile 4 (Iași – 3096 lei), 12 – Bacău (2778 lei), 23- Botoșani (2617 lei), 28 – Neamț (2546 lei), 31 – Vaslui (2516 lei).

,,Situația oarecum prosperă din București-Ilfov este, pe de altă parte, una singulară în fostul principat Țara Românească. Și aici, discrepanțele între locuitorii din Capitală și din celelalte județe din regiune s-au accentuat, sărăcia fiind la ordinea zilei în majoritatea județelor din Bărăgan și Oltenia’’, arată analiza Frames.

Apetitul pentru business, în scădere în Moldova

Lipsa infrastructurii și scăderea puternică a forței de muncă în Moldova s-au tradus, în ultimii ani, și într-un recul semnificativ în privința apetitului pentru business, comparativ situația din Țara Românească.

Astfel, dacă în 2008 în cele cinci județe din Regiunea de Nord-Est se înființau 15.363 de firme și PFA-uri, în 2019 abia dacă au trecut de 13.000. La 30 noiembrie 2019, la Registrul Comerțului erau înregistrate 101.122 societăți active în Moldova, față de 220.625 cât erau în București.

,,Radiografia business-ului din cele două regiuni arată un nivel aproape dublu de firme în Țara Românească față de Moldova și un număr net superior al firmelor închise în Moldova, raportat la numărul de locuitori, semn al lipsei capitalului investițional și a scăderii apetitului pentru business’’, arată analiza Frames.

România cu trei viteze

Situația din Moldova nu este una unică la nivel național. Cu excepția unor poli de creștere economică, concentrați în jurul orașelor mari, precum București, Cluj, Timișoara, Brașov și Sibiu, restul județelor se zbat, de asemenea, în sărăcie.

,,Dincolo de creșterea economică din statistici, România a ajuns, din punct de vedere economic, o țară cu trei viteze. Orașele mari au atras, în ultimii ani, cei mai mulți investitori și forță de muncă, oferind o performanță economică semnificativă. În plan secund, județele care gravitează în jurul acestor poli de creștere economică, au beneficiat, într-o oarecare măsură de o creștere economică pe orizontală, devenind zone de suport-logistic și producție pentru marile aglomerații urbane. În cel de-al treilea val se află județe precum Vaslui, Tulcea, Mehedinți, Harghita, Covasna, Teleorman, Olt, care au înregistrat un exod al forței de muncă, cu consecințe directe în dinamica business-ului local. Fără investitori, fără infrastructură, aceste regiuni s-au adâncit în sărăcie, devenind dependente de banii românilor plecați în Occident’’, afirmă analiștii de la Frames.

Potrivit acestora, actuala situație economico-socială riscă să se agraveze. ,,Precum un bulgăre de zăpadă, problemele precum cele legate de infrastructură, salarizare, lipsa forței de muncă, scăderea natalității se vor acumula și se vor accentua, fenomenul enclavizării economice a României riscând să se adâncească și mai mult’’, arată analiza Frames.

Ieșirea din această buclă economică negativă poate fi realizată, potrivit experților, prin asumarea unui plan coerent de dezvoltare regională, printr-o reformă administrativă și prin direcționarea fluxurilor investiționale către zonele defavorizate, cu acordarea de facilități fiscale.

,,Avem prea multe județe, o birocrație mult prea accentuată, avem nevoie de redesenarea hărții României pe zone de dezvoltare economică, cu manageri și proiecte viabile, pe fonduri europene, avem nevoie de infrastructură și voință politică. România este, din păcate, de prea mulți ani, sub domnia baronilor locali care, dincolo de afacerile personale, n-au contribuit cu nimic la atragerea investitilor, la crearea de locuri de muncă, la bunăstarea locuitorilor’’, a declarat Adrian Negrescu, managerul Frames.

Analiza firmei de consultanță a fost realizată pe baza datelor publice de la Comisia Națională de Prognoză, Institutul Național de Statistică și Registrul Comerțului pentru perioada 2008 – 2019, cu focus pe județele din Regiunea Nord-Est și București-Ilfov.

Thumbnail

 

Parallax

Vizualizari
7185
Conţinut
Parerea ta despre articol
Adauga comentariu
poza de profil
Analiza are o mare problemă, nu raportează datele per cap de locuitor și tipul ocupației.
Concluzia articolului e un fel de „iarna nu-i ca vara”.
poza de profil
Sabina
L
Nu mai fiți clickbateri.
Am intrat pe articol pentru că mă așteptam la o analiză pe regiunile istorice (ne referim la moldoveni, munteni și ardeleni în titlu, nu?), sau cel puțin pe județele subscrise acestora.

În schimb am primit o comparație a județelor din Moldova cu... București-Ilfov. Despre care apoi admiteți că este o situație singulară în Țara Românească. Imaginea „Date comparative Țara Românească vs. Moldova” este greșit intitulată. Bucureștiul face parte din fosta regiune istorică a Țării Românești, dar la fel face parte și județul Mehedinți. Învățați istorie.

E ca și cum ați arăta că Jeff Bezos câștigă mai mult decât persoanele sub 50 de ani într-o imagine intitulată „Date comparative între persoanele sub și peste 50 de ani (care uite cât de mult cash au, deși admitem că Jeff Bezos este o situație singulară)”.
poza de profil
Florea
Calin
Atunci cand administrarea unei tari e deficitara si administratia corupta, supercentralizarea tarii poate constitui un motiv serios pentru tendintele centrifuge, iar solutia ar putea fi chiar descentralizarea. Avem acelasi stat hipercentralizat ca in timpul regimului comunist, ceva trebuie facut. Autogospodarirea si autoadministrarea ii va face pe cei care gestioneaza banul public mai responsabili. Impartirea arbitrara a fondurilor de catre un stat care nu cunoaste realitatea din teritoriu e nu doar ineficienta, e chiar paguboasa, mai mult chiar, aceasta e o sursa de coruptie!

Peste tot vad articole si comentarii in care se spune ca Bucurestiul produce 25% din PIB-ul Romaniei. Dincolo de faptul ca la Bucuresti isi au sediul central toate institutiile statului, agentiile guvernamentale si ca toate marile firme au fost obligate sa aiba sediul la Bucuresti (colectand si taxele tot aici, desi produc in alta parte), iar ca o mare parte dintre taxele colectate in judete se indreapta tot spre Bucuresti, totusi, informatia despre sfertul din PIB produs in capitala e o mare minciuna.

La Bucuresti nu se produce 25% din PIB, la Bucuresti se colecteaza 25% din PIB
(fireste, o parte se produce, dar restul se colecteaza, iar asta nu se intampla pentru a avea o capitala superba cu institutii functionale care sa deserveasca intreaga tara, acesti bani ajung intr-un sistem profund corupt si mafiot, iar redistribuirea lor pentru a construi o tara moderna trece prin buzunarele unor clanuri din care fac parte politicieni, functionari in agentii guvernamentale, oameni de afaceri corupti, membri ai retelelor de crima organizata etc. Asadar, administratiile corupte de la Bucuresti au administrat dupa bunul lor plac banii pe care romanii i-au produs, iar asta s-a cam intamplat in toata istoria moderna a Romaniei. Bineinteles ca au ramificatii si complici si in teritoriu, au peste tot clientii lor fideli care profita de pe urma acestui sistem mafiot, altfel nici n-ar putea controla intreaga tara, dar, nu intamplator centrul de coruptie se afla pe malurile Dambovitei, nu pe ale Somesului, nici pe ale Begai, nici pe ale Balhuilui. De ce afirm ca nu intamplator? Cititi istoria!)
poza de profil
Florea
Calin
Atunci cand administrarea unei tari e deficitara si administratia corupta, supercentralizarea tarii poate constitui un motiv serios pentru tendintele centrifuge, iar solutia ar putea fi chiar descentralizarea. Avem acelasi stat hipercentralizat ca in timpul regimului comunist, ceva trebuie facut. Autogospodarirea si autoadministrarea ii va face pe cei care gestioneaza banul public mai responsabili. Impartirea arbitrara a fondurilor de catre un stat care nu cunoaste realitatea din teritoriu e nu doar ineficienta, e chiar paguboasa, mai mult chiar, aceasta e o sursa de coruptie!

Peste tot vad articole si comentarii in care se spune ca Bucurestiul produce 25% din PIB-ul Romaniei. Dincolo de faptul ca la Bucuresti isi au sediul central toate institutiile statului, agentiile guvernamentale si ca toate marile firme au fost obligate sa aiba sediul la Bucuresti (colectand si taxele tot aici, desi produc in alta parte), iar ca o mare parte dintre taxele colectate in judete se indreapta tot spre Bucuresti, totusi, informatia despre sfertul din PIB produs in capitala e o mare minciuna.

La Bucuresti nu se produce 25% din PIB, la Bucuresti se colecteaza 25% din PIB
(fireste, o parte se produce, dar restul se colecteaza, iar asta nu se intampla pentru a avea o capitala superba cu institutii functionale care sa deserveasca intreaga tara, acesti bani ajung intr-un sistem profund corupt si mafiot, iar redistribuirea lor pentru a construi o tara moderna trece prin buzunarele unor clanuri din care fac parte politicieni, functionari in agentii guvernamentale, oameni de afaceri corupti, membri ai retelelor de crima organizata etc. Asadar, administratiile corupte de la Bucuresti au administrat dupa bunul lor plac banii pe care romanii i-au produs, iar asta s-a cam intamplat in toata istoria moderna a Romaniei. Bineinteles ca au ramificatii si complici si in teritoriu, au peste tot clientii lor fideli care profita de pe urma acestui sistem mafiot, altfel nici n-ar putea controla intreaga tara, dar, nu intamplator centrul de coruptie se afla pe malurile Dambovitei, nu pe ale Somesului, nici pe ale Begai, nici pe ale Balhuilui. De ce afirm ca nu intamplator? Cititi istoria!)

- Ultimele știri -

Cookie Settings